China are în clipa de față un număr de așezări în expansiune neatins de nicio altă țară în decursul istoriei. Nicio economie nu s-a ridicat atât de repede și în niciun alt loc din lume nu s-a construit atât de mult și de rapid.
Dezvoltarea urbană rapidă a dus însă și la apariția unui efect secundar la fel de inedit: orașe-fantomă întâlnite la tot pasul, remarcă reporterii Reuters.
Citeşte şi: (VIDEO) Descoperire veche de zeci de milioane de ani pe un şantier de drum din China
Contradicție în termeni
În mod normal, termenul oraș-fantomă desemnează o așezare care a cunoscut zilele ei de glorie fiind apoi rapid abandonată de către rezidenți. Așezările pustii întâlnite în China au exact o evoluție inversă: sunt noi-nouțe și își așteaptă viitori locuitori.
În momentul de față, China are cu 600 de așezări urbane mai mult decât cifra înregistrată în 1949, moment în care Partidul Comunist a preluat puterea.
Trecerea la o dezvoltare urbană accentuată a început în anii ’80, când zonele rurale au început să fie amenajate după principii urbanistice moderne, iar orașele au intrat în perspectiva dezvoltării viitoare a țării.
De la începutul noului mileniu, viteza de urbanizare a așezărilor din China a trecut într-o treaptă superioară. Noi orașe au început să răsară ca ciupercile după ploaie în același timp cu procesul de extindere rapidă a celor deja existente.
Multe dintre acestea și-au dublat sau triplat populația într-o perioadă relativ scurtă. Shanghai, de exemplu, a reușit să-și extindă aria de 7 ori în doar 15 ani, populația metropolei crescând de la 6,61 de milioane la 23 de milioane în prezent.
Citeşte şi: (GALERIE FOTO) 15 imagini incredibile din China, cu case în mijlocul drumului
Mega-orașele viitorului
Dezvoltarea urbană din China nu a fost realizată la voia întâmplării. Există o schemă precisă în spatele apariției zecilor de orașe de pe harta fiecărei regiuni.
Zece mega-orașe regionale trebuie să apară pe teritoriul Chinei în perioada următoare, acestea urmând să fie adevărate orașe stup, fiecare cu o populație preconizată între 22 și 100 de milioane de locuitori.
Toate aceste mega-orașe ale viitorului, pe care chinezii vor să le aducă cât mai curând în peisajul real al țării, vor fi interconectate economic, prin sisteme comune de infrastructură și chiar politic.
Pe cont propriu
Politica fiscală a Chinei prevede ca municipalitățile să se descurce în mare parte cu cheltuielile de administrare a megalopolisurilor. Acestea vor trebui să-și asigure 80% din bugetul necesar, în timp ce redistribuirea taxelor colectate de către administrația centrală va fi posibilă doar în proporție de 40%, după cum arată un studiu al Băncii Mondiale.
Tranzacțiile imobiliare pot fi soluția pentru asigurarea bugetelor locale ale orașelor, în condițiile în care municipalitățile de pe tot cuprinsul Chinei cumpără ieftin terenul din vecinătate, îl amenajează conform cerințelor unui centru urban și îl vând la un preț considerabil mai mare.
Conform datelor prelucrate de Ministerul de Finanțe al Chinei, numai în 2012, astfel de tranzacții au asigurat bugetelor locale o sumă de 438 miliarde de dolari.
Fără speculă imobiliară
Legislația din sectorul imobiliar interzice, de altfel, dezvoltatorilor să mențină neutilizate terenurile achiziționate. În perioada imediat următoare efectuării tranzacției, aceștia trebuie să demareze construcția obiectivelor aflate în proiect.
Dacă în Occident cumpărarea prematură a unui teren dintr-o zonă care urmează să fie dezvoltată asigură un profit consistent, situația nu este aceeași în China. Practic, speculaţiile pe piața imobiliară devin imposibile aici.
Dezvoltatorii care au dreptul să cumpere terenuri primesc, de obicei, loturi aflate la o distanță destul de mare de zonele deja dezvoltate, fapt care rezultă, de obicei, în apariția mall-urilor, cartierelor rezidențiale sau a unor întregi zone comerciale în plin câmp.
Construirea unui oraș nou de la zero este o inițiativă pe termen lung, oficialii chinezi estimând că o nouă așezare poate deveni complet funcțională după o perioadă de 17-23 de ani de la punerea pietrei de temelie.
Citeşte şi: (FOTO și VIDEO) Descoperire misterioasă în China: Un complex asemănător cu Stonehenge
În 2020, de exemplu, orașul Ordos Kangbashi se așteaptă să aibă 300.000 de locuitori.
Nanhui mizează pe o cifră de 800.000 de rezidenți, iar estimările pentru Noul District Zhengdong se ridică la 5 milioane de locuitori, în același interval.
Greu de populat
Cu greu poți indica un oraș din China care să fi atins punctul maxim de dezvoltare și orașele-fantomă din această țară nu fac excepție de la regulă. Multe dintre ele sunt într-o continuă dezvoltare.
Dar, în timp ce construirea centrelor urbane noi pare floare la ureche pentru dezvoltatorii imobiliari chinezi, popularea acestora se dovedește o sarcină de lungă durată.
Odată cu popularea masivă a unei noi zone urbane apar problemele legate de asigurarea serviciilor necesare pentru noii rezidenți: educația și sănătatea fiind principale probleme cu care se confruntă autoritățile statului asiatic.
Citeşte şi: China reface Drumul Mătăsii: Startul unor afaceri de 2.500 de miliarde de dolari
Costurile ridicate de relocarea populației și asigurarea serviciilor necesare face ca procesul de populare a noilor centre urbane din China să evolueze destul de greoi.
În perioada în care clădirile sunt deja funcționale și până când acestea devin cu adevărat locuite, majoritatea noilor orașe construite în China trec prin fenomenul de oraș-fantomă.
Centre de dezvoltare
Cu toate acestea, unele dintre orașele-fantomă ale Chinei reușesc să încheie rapid acest stagiu, dacă sunt bine poziționate în raport cu rutele comerciale sau dacă au avantajul de a fi centre universitare.
Odată cu deschiderea acestora și invazia sucursalelor bancare, noua așezare se transformă rapid într-un centru de afaceri înfloritor.
Nu de multe ori, investițiile beneficiază și de condiții mai mult decât atractive, cum ar fi punerea la dispoziție în mod gratuit a spațiilor comerciale sau de producție.
Conform unui raport recent al Standard Chartered, orașele-fantomă de notorietate ale Chinei au prins treptat viață în ultimii ani. În doar doi ani, Noul District Zhengdong și-a dublat numărul de rezidenți, în timp ce orașul Dantu a ajuns să aibă de patru ori mai mulți locuitori decât la început.
La fel, în Changzhou Wujin rata de ocupare a orașului a atins 50 de procente, după ce în 2012 se situa abia la 12%.
Chiar dacă numărul de reședințe libere din aceste zone este încă ridicat, odată trecute de pragul de 50% al gradului de ocupare, acestea pot funcționa ca un oraș adevărat.
Media arată că, acum, unei noi așezări urbane din China îi trebuie un deceniu pentru a funcționa eficient, o eventuală absorbție în cadrul zonelor metropolitane din apropiere eliminând definitiv eticheta de oraș fantomă de pe renumele acestora.