Actorul din R. Moldova care duce COLETE în Italia

Curse // „Coletul este unica legătură care se mai păstrează între oameni”

Pe parcursul anului se află printre actori și spectacole, dar în perioada estivală - printre colete și oameni obișnuiți. Este vorba de tânărul actor Ion Borș, care activează la Teatrul „Spălătorie”, dar care vara face cursa R. Moldova - Italia.

Actorul originar din Băcioi, suburbie a capitalei, nu se jenează de această profesie, pentru că astfel își câștigă existența.

„În țara asta nu prea poți să faci ceea ce îți place, ci ceea ce trebuie, dar nu îmi e frică să schimb profesiile, fiindcă important este să supraviețuiesc”, consideră actorul.

Chelner, șofer, curier sunt doar câteva profesii pe care tânărul le-a avut încă din liceu. „M-am pomenit la un moment dat că făceam bani, dar nu știam nimic, deoarece frecventam foarte rar liceul”, recunoaște Ion Borș.

Teatrul contemporan

Astfel, tânărul a ales să facă o facultate, doar din plăcere, fără prea multe motive întemeiate. „Atât de mult am vrut să fac actorie, încât după clasa a 11-a timp de un an am învățat poezii, fabule, am fost la toate teatrele din Chișinău, știam toți actorii și chiar studenții de la Academie”, povestește actorul, care consideră că nu a manifestat spirit artistic pe parcursul studiilor școlare.

La „Spălătorie”, tânărul a ajuns pentru că preferă mai mult teatrul contemporan. „Am fost o perioadă la Teatrul Eugene Ionesco, dar nu mă identific în genul de spectacole în care te rupi de realitate și joci în sec. al XVIII-lea”, menționează Ion Borș.

„Moldova independentă. Erată”, „Dragă Moldova, putem să ne pupăm puțin de tot?”, „Uneducated”, „Drujba” sunt doar câteva spectacole în care joacă tânărul actor.

„În piesele noastre venim cu o problemă și toate problemele pe care le-am abordat până acum mi se par actuale”, spune tânărul, care preferă și procesul de documentare, deoarece „stai față-n față cu eroul pe care trebuie să-l joci”, susține actorul.

Scrumbie, murături, ciocolate

Cu toate acestea, de la interviuri și scenă, Ion Borș trece în fiecare vară la volanul microbuzului pentru a duce și a aduce colete. Brânză, nuci, scrumbie, murături, ciocolate sunt doar câteva produse pe care le expediază moldovenii italienilor.

„Cel mai mult mă frapează că moldovenii trimit mâncare în Italia, iar cei de acolo trimit mâncare în R. Moldova. Coletul este unica legătură care se mai păstrează între oameni”, concluzionează cu tristețe actorul.

Acum nu se permite vinul în Uniunea Europeană, iar potrivit lui Ion Borș, moldovenii sunt foarte supărați. „Le dăm voie să pună câte o sticlă de vin într-un colet mic și îl dăm pasagerilor”, spune tânărul. Ca întotdeauna, moldovenii fac totul șmecherește. „Pun câte o sticlă în două colete pe nume diferite de parcă eu nu îmi dau seama, când vine și le ia aceeași persoană”, povestește șoferul.

Statistici incomplete

De asemenea, prin intermediul microbuzelor, se trimit foarte mulți bani. „Toate statisticile care sunt despre câți bani se trimit acasă nu sunt adevărate. Nu se pot calcula banii care vin prin intermediul șoferilor, inclusiv cei care sunt ascunși în colete”, consideră Ion Borș.

Tânărul aduce în fiecare săptămână de la două mii la cinci mii de euro. „Se întâmplă uneori ca și din R. Moldova să se trimită bani în Italia. Pe moment, situația e grea acolo. Moldovenii încep să câștige mai puțini bani”, remarcă actorul.

Cât despre disciplina șoferilor europeni, se pare că aceasta e un mit. „Sunt mai amabili, dar nu sunt mai disciplinați. Văd deseori pe autostradă șoferi care merg cu oglinzile închise”, spune Ion Borș. Iar dacă la noi șoferii se bat atunci când li se face o zgârietură, „italienii deschid geamul și spun: Ciao! Scusi! Și pleacă mai departe”, râde actorul.

Curse de inspirație

Cursele sunt și o sursă de inspirație pentru Ion Borș, „migrația și copiii rămași acasă reprezintă un subiect foarte bun de spectacol. Cu toate acestea, nu poți da vina pe copii, că au crescut fără educație, dar nici pe părinți, căci nu s-au dus de viață bună încolo. Este un cerc vicios. E greu să abordezi această temă”, consideră tânărul.

Despre stabilitate financiară în teatru nici nu se poate vorbi. „Depind de proiecte, iar întotdeauna când finalizez un proiect mă întreb ce va urma. Mi-aș dori să continui în teatru, să nu mai fiu nevoit să fac aceste curse. Ar fi ideal. Dar de la ideal la realitate este o diferență mare”, conchide actorul Ion Borș.