Nistrul este cel mai mare fluviu din Republica Moldova, lungimea lui fiind de peste 1362 de km, dintre care 500 km sunt navigabili. Acesta izvorăște din Carpații ucraineni și se varsă în Marea Neagră. Unii dintre cei mai principiali afluenți ai râului sunt Bistrița, Răut, Ichel, Botna, Sireț, Bîc etc. Nistrul face parte din cele mai importante 9 cursuri de apă din Europa.
Bazinul Nistrului este situat pe teritoriul a două țări, Ucraina și Republica Moldova ceea ce îl transformă în principalul furnizor de apă potabilă, care asigură circa opt milioane de cetățeni ucraineni și moldoveni, întreținând viața pe o suprafață de 72 de mii de km pătrați. Deși Nistrul are o importanță vitală majoră pentru regiune, datorită activității nerezonabile ale omului, acesta se confruntă cu probleme grave. Primul impact serios asupra ecologiei râului a avut loc la mijlocul sec. XX , în perioada sovietică, atunci când a fost construită prima hidrocentrală electrică la Dubăsari. La funcționarea acesteia, a început un proces ecologic ireversibil, a fost dereglat debitul râului pe cursul său inferior, iar foarte curând acesta a afectat nu numai rezerva de pește, dar a dispărut și speciile de pești semimigratori, deoarece din cauza barajului de pe râu, aceștia nu au mai putut ajunge la locul lor de reproducere.
La sfârșitul sec. XX, Nistrul a mai suferit o lovitură, la Novodnestrovsk a început să funcționeze a doua stație hidroelectrică. Pentru ca o hidrocentrală să funcționeze aceasta are nevoie de un lac de acumulare , iar pentru umplerea rezervorului, mai jos de hidrocentrală, la Naslavcea a fost construit un baraj de reținere a apei.
În prezent fluviul se confruntă cu numeroase probleme ecologice, majoritatea fiind provocate de activitatea omului. Una dintre cele mai importante este scăderea calității apelor, ca urmare a poluării intense cu pesticide, reziduuri industriale, menajere, îngrășăminte minerale. Toate acestea duc la „înflorirea apei” adică, mărirea gradului de mineralizare, care scade semnificativ nivelul de oxigen din apă și provoacă asfixierea organismelor acvatice, la scăderea nivelului de apă, la dispariția numeroaselor specii de plante și animale acvatice.
Recent, autoritățile ucrainene au decis că râul Nistru ar mai avea nevoie de încă 6 hidrocentrale, proiect adoptat de Guvernul Ucrainei în 2016 care prevede un program de dezvoltare hidroenergetică până în anul 2026. Deși hidrocentralele produc energie verde, acestea poluează apa termic, modificând ecosistemul, iar tratarea termică a apei face ca apa din Nistru să nu fie potabilă. Cea mai gravă consecință o reprezintă pericolul degradării și distrugerii ecosistemului din cursul inferior al Nistrului. Ca urmare, va genera costuri exagerate pentru identificarea altor resurse de apă potabilă, dar și pericolul real ca acele 8 milioane de cetățeni să rămână fără sursa principală de apă. Urmează nenumărate consecințe catastrofale, deoarece deficitul de apă duce la îmbolnăvirea populației, creșterea prețurilor la apă, lipsa resurselor pentru irigație, ceea ce va duce la distrugerea agriculturii, distrugerea solului, ariditate etc.
Construcția a încă șase hidrocentrale, ar aduce venituri Ucrainei de milioane de euro anual și ar crește economia energetică națională, însă va duce la o catastrofă ecologică. O soluție a acestei probleme ar fi colaborarea la nivel internațional și găsirea unor alternative ecologice pentru salvarea râului.
Autor: Mihaela Jeverdan
Acest material a fost realizat în cadrul Proiectului „Încurajarea tinerilor să devină cetățeni activi”, implementat de IREX Europe și AO „Centrul Media pentru Tineri”, cu susținerea financiară a Uniunii Europene. Opiniile exprimate în acest material nu reflectă neapărat punctul de vedere al Uniunii Europene.
