Litta Spirina, moldoveanca în vârstă de 28 de ani, a fondat o școală de română în inima orașului Sankt-Petersburg și a numit-o simplu, Mărțișor. Litta s-a născut la Chișinău, dar să nu crezi că de-acolo știe limba. Provine dintr-o familie de ruși, care s-a mutat în Moldova în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial.
Litta nu a simțit niciodată nevoia să învețe româna pe bune. Toată copilăria a petrecut-o între Chișinău și Leningrad (denumirea sovietică a orașului Sankt-Petersburg). Când a plecat definitiv din Moldova, la 15 ani, știa doar o poezie de Eminescu, învățată pe de rost la școală, relatează vice.com.
Primele ore de limba română
Când a venit momentul să dea la facultate, Litta a ales să învețe limbile clasice: greaca și latina. După primul an de studii, a înțeles că „e varză”. „Mi se părea inutil, pentru că existau deja prea mulți oameni care știau să traducă din aceste limbi și făceau asta mult mai bine decât mine.” Perspectiva de a deveni profesoară de latină la un gimnaziu din oraș nu i se părea prea însorită. Atunci a descoperit că la Universitatea de Stat din Sankt-Petersburg există o secție de limbă română. „Acolo ai posibilitatea să intri la facultate doar o dată la trei ani. M-am gândit – vai, e ceva extraordinar!”, povestește Litta.
Erau cinci în grupă și cele trei profesoare le spuneau întruna că suntem o promoție numeroasă. Studiile au început cu un curs de fonetică, care a durat o lună. După aia, a urmat un curs de gramatică.
„În primul an de facultate, încercam să construim propoziții, să vorbim, să-i imităm pe ei, nativii. În anul doi, a urmat stilistica, frazeologia, lectura”, își amintește Litta. Cea mai complicată i s-a părut conjugarea. Și astăzi le spune studenților ei: cine trece de conjugarea întâi și rămâne, este erou.
La universitate, programul era încărcat și obositor. Studenții dedicau câte opt, zece, uneori 12 ore pe zi pentru a ține pasul. Litta găsea, totuși, modalități de a se implica în diferite proiecte în afara facultății. O dată pe an, organiza o serată de cultură română, unde mai participau consulul României, absolvenții secției de română și profesorii. „Eram ca o sectă”, glumește Litta.
În anul trei, cu o colegă din secția de limbă croată, Litta a inițiat un club orășenesc de conversații, pe care l-a numit Balcanica. Acolo a ținut primele cursuri de română și a înțeles că îi place să predea.
Mărțișor, școala de limba română
În 2014, Litta a absolvit facultatea. Din cei cinci studenți, la final au ajuns doar trei. „Nu știam ce să fac… Eram deprimată. Am mers la un interviu pentru o poziție de office manager, dar m-am gândit după aia: pentru asta am învățat eu patru ani?”, spune femeia. Litta a decis că va fonda propria școală de limbă română. Fără să se gândească prea mult, i-a zis Mărțișor, pentru că e „o tradiție deosebită”. Și-a deschis un SRL, a închiriat un oficiu și a început să-și promoveze afacerea.
Primul grup număra cinci elevi, printre care și mama Littei. „Pas cu pas, am predat tot anul și am terminat nivelul A1 cu trei grupe”, continuă Litta. „O parte din elevi au rămas să învețe mai departe. De atunci predau încontinuu și nu-mi imaginez altfel.”
Când vorbește despre limba română, Litta radiază. I se pare sofisticată, bogată în nuanțe, ca un caleidoscop. Asta încearcă să le arate și studenților ei.
„Știi, când ai peste 30 de ani, nu e atât de simplu să te întorci la școală. Cu Litta, e ușor. Ea nu te forțează, ci își împărtășește cunoștințele cu tine”, spune Aliona, care învață româna de patru luni. Aliona este istoric și locuiește în St. Petersburg. Mama ei s-a născut în Moldova, dar s-a mutat în Rusia când era tânără. Și-a dorit dintotdeauna ca fiica ei să vorbească românește. Aliona încearcă să-i îndeplinească visul. „Poate nu memorizez totul cu exactitate, dar îmi place mult. Învăț ca un copil: ascult, memorez, repet.”
Nicolae învață limba română din octombrie 2016. Locuiește în Germania și discută cu Litta pe Skype. „Vreau să-mi reîntorc cetățenia română, dar am observat și altceva: faptul că știu puțină română mă ajută să mă înțeleg mai bine cu colegii de muncă români”, a povestit Nicolae. Despre Litta a zis că e flexibilă, caldă și foarte răbdătoare.
Orele la Mărțișor sunt metodice, construite după un program elaborat de Litta. Exercițiile de gramatică sunt alternate cu cele de lectură sau audiție. Dacă vreunul din elevi nu înțelege un cuvânt, Litta îl explică în română, fără a recurge la traduceri. „Scopul meu este să transform clasa într-un spațiu complet românesc”, spune inspirată. Când obosesc și vor să se distreze, Litta scoate din dulap colecția de jocuri de masă – Alias sau Activity. „Jucăm în română, desigur! Nu e ușor pentru începători, care au un vocabular restrâns, dar ne face atmosfera mai prietenoasă, mai veselă.”
De ce învață rușii limba română
Din spusele Littei, rușii învață limba română din trei mari motive. În primul rând, unii vor să-și redobândească cetățenia română, dacă au avut rude pe teritorii românești. „Doritorii au de trecut printr-un interviu oral, în care sunt rugați să vorbească în română”, explică Litta. De cele mai multe ori, aceștia sunt invitați să se prezinte și sunt întrebați de ce vor să redevină cetățeni ai României. Pentru unii candidați, cetățenia este o cale simplă de a emigra în Uniunea Europeană.
Alți studenți ai Littei au iubiți sau iubite în România. „E clar, vor să se înțeleagă cu rudele, la nuntă, sau poate vor să se mute în România”, spune femeia. Mai sunt și cei care o fac din pură curiozitate, cei mai puțini la număr.
Pentru Litta, toți studenții sunt la fel. Tuturor vrea să le spună că România este extraordinară. Mulți ani la rând, România a avut imaginea unei țări sărace. Unii ruși mai cred asta, dar nu majoritatea. Litta afirmă că imaginea României în Rusia s-a îmbunătățit mult și asta datorită turismului, Instagramului și Eurovisionului. Doar pe VKontakte, o clonă rusească a Facebook-ului, există grupuri de muzică românească cu zeci de mii de membri.
„Din păcate, este imposibil să găsesc cărți în română în St. Petersburg, dar îmi iau de la Cărturești sau de pe eMAG”, spune Litta.
Litta a vizitat de câteva ori România. A fost în Cluj și-n București. Visul ei e să se mute în România pentru vreo jumătate de an și să citească din Stănescu pe malul Mării Negre. „Îmi place arhitectura, și oamenii, și natura. Îmi place tot!”, exclamă Litta.
