Trei cameramani corpolenţi luptă cu înverşunare pentru a urca treptele judecătoriei în centrul Bucureştiului, trecând pe lângă fumătorii transpiraţi în mijlocul unei veri călduroase, pentru a ajunge la răcoarea sălilor de marmură a judecătoriei.
 
În interior, zeci de procurori în uniforme negre intră şi ies din sălile de lemn a Curţii de Apel Bucureşti, participând la un curent interminabil de cazuri de corupţie, ce sunt de mare interes publicului, ceea ce nu doar cauzează furtuna în mass-media românească, dar de asemenea a început să perturbe implementarea mult aşteptatei reforme fiscale a Guvernului.
 
România — care cândva era considerată una din ţările cele mai corupte ale UE – a devenit un teren de testare a măsurilor anti-corupţie. Sentinţele funcţionarilor de rang înalt a transformat percepţia publicului privind şefii autorităţii anti-corupţie din ţară, ce poartă de numirea DNA: cândva văzuta ca o simplă instituţie formală condiţionată de calitatea de membru UE, în prezent este cunoscută în calitate de un adversar de temut pentru chiar cei mai puternici politicieni ai ţării.
 
Victor Ponta, prim-ministrul de centru stânga, a fost pus sub învinuire în această lună de un număr impresionant de infracţiuni, care includ uzul de fals, evaziune fiscală, spălare de bani şi conflicte de interese în timp ce activa în calitate de avocat în 2007 şi 2008. Activele Dlui. Ponta au fost sechestrate şi câţiva din aliaţii săi, cum ar fi partenerii de afaceri Dan Şova şi fostul ministru de Finanţe, Darius Vâlcov, de asemenea sunt puşi sub învinuire de corupţie. Toţi trei neagă orice acuzaţie.
 
Domnul Ponta este primul Prim Ministru în funcţie din România care a fost pus sub acuzare. Dar cazul care pentru prima oară a demonstrat forţa DNA-ului a fost cazul lui Adrian Năstase, fost Prim Ministru, care a fost pus condamnat în 2012 pentru colectare ilegală de bani şi în 2014 pentru primire de mită.
 
În prezent, sub conducerea Laurei Kovesi, procurorul de 42 de ani şi fostă membră al echipei naţionale de baschet, care a preluat conducerea DNA din 2013, lista de condamnaţi de către agenţie creşte vertiginos de la an la an, ajungând mai mult de 1.000 de cazuri anul trecut.
 
Performanţele autorităţii au început să atragă atenţie ţărilor afectate similar de corupţie, cum ar fi Grecia, Bulgaria şi Croaţia, unde există un interes tot mai mare în cum au reuşit procurorii anti-corupţie din România să devină atât de puternici.
 
Din momentul creării sale în 2002, DNA-ul a primit un suport internaţional puternic; din partea Comisiei Europene, care a condiţionat calitatea de membru a UE prin progrese la capitolul luptei cu corupţia, de asemenea SUA a fost foarte insistentă în accelerarea combaterii corupţiei. Monica Macovei, fiind Ministrul al Justiţiei, a relansat agenţia cu o conducere nouă în 2005.
 
Dar punctul de turnură l-a constituit modificările în Codul Penal din perioada 2009-2010, care a garantat procurorilor împuterniciri serioase de anchetă şi arest. Când DNA-ul a mers după Dl. Năstase în 2012, agenţia a demonstrat că poate utiliza aceste instrumente noi foarte eficient — şi ceea ce este foarte important, a început să investigheze figurile de calibru mare fără vreo frică de consecinţe.
 
„La început a existat o rezervă în a de a lua decizii neplăcute împotriva oamenilor influenţi,” spune Laura Ştefan, o analistă din cadrul „Expert Forum”, un think – tank din Bucureşti. „România niciodată nu a avut o tradiţie puternică de existenţă a statului de drept, de aceea a durat ceva timp pentru judecători să se simtă destul de independenţi de a lua decizii în baza faptelor cazurilor şi nu în baza imaginii persoanei ce stă în faţa lor.”