Republica Moldova se îndreaptă rapid spre un dezastru; Maia Sandu poate fi ultima şansă

by Genko Genko
Distribuiti mai departe...

Povestea parcursului în dificultate al Maiei Sandu către şefia Guvernului Republicii Moldova sună cam aşa: mari bărbaţi politici ai ţării, care şi-au dat cu vârf si îndesat măsura capacitaţii de a ţine corabia dreaptă, care ţin ţara în criză politică de săptămâni bune au crezut că au găsit o vitrina ideală.

Tinerică, frumuşica, cu CV curat, adică mai româneşte o păpuşică pe care să o manevreze ei cum doresc, lăsând aparenţa unei reale schimbări de paradigmă. Şi când colo, dna Sandu s-a dovedit o femeie cu multă substanţă, verticală şi deloc ameţită de perspectiva funcţiei spre care nu s-a repezit necondiţionat. O mână de fier într-o mânuşă de catifea.

Aşa ceva nu e de acceptat şi revelaţia a provocat furia „dinozaurilor”, după cum arată declaraţiile liderului liberal moldovean Mihai Ghimpu pentru ProTV Chişinău.

Formulări de tipul „Maia Sandu nu trebuie să-mi vie ca un rege”, „Trebuie să îndeplinească ideile mele, nu eu pe ale ei”, „Nu suntem la grădiniţă ca să-mi spui mie îmi place mâncarea asta, asta nu-mi place”, „Nu-i mai deşteaptă decât noi” arată o mare furie, dar, îmi pare râu să o spun, şi o teribilă îngustime a gândirii. Şi nu face decât să confirme faptul că, în loc de păpuşica trasă de sfori, marii bărbaţi politici au descoperit, ce să vezi?, un personaj solid în picioare şi, nenorocire mare, cu viziune.
Dar să vedem ce a cerut Maia Sandu de l-a scos din minţi pe Mihai Ghimpu, pentru că şi-a explicat condiţiile într-o postare pe Facebook:

„1) nu am cerut să formez eu Cabinetul de miniştri. Realizez că e dreptul partidelor să înainteze persoane conform acordului încheiat. Cred, totuşi, că trebuie să pot să am un cuvânt de spus asupra componenţei.”

Adică a refuzat să acopere cu imaginea ei orice şi a avut pretenţia la oameni cu care să poată lucra. E anormal?

„2) Nu pot să-mi asum responsabilitatea pentru politica economică şi financiară a statului şi să fiu sigură că voi putea realiza toate măsurile pentru obţinerea unui program cu Fondul Monetar Internaţional atâta timp cât Guvernul nu are un partener de încredere la Banca Naţională. Evenimentele din ultimele luni ne-au demonstrat că nu putem fi siguri că managementul actual al Băncii face tot posibilul pentru a asigura integritatea şi stabilitatea sistemului bancar.”

Ultimele evenimente, adică şifonarea din sistemul bancar a nici mai mult nici mai puţin decât un miliard de dolari.

Surse politice de la Chişinău spun că Maia Sandu a cerut şi demiterea procurorului general pentru a începe lupta împotriva corupţiei.

„3) În primele zile ale activităţii sale, noul Guvern va trebui să vină cu un plan de măsuri anticriză, care va include şi reducerea semnificativă a cheltuielilor publice. Este evident ca, cel puţin pe termen scurt, aceste masuri nu vor contribui la creşterea standardelor de viaţă ale populaţiei. Pentru ca să avem obraz să cerem populaţiei ca să ne sprijine să putem depăşi această situaţie, care este o consecinţă directă a furtului din sistemul bancar, trebuie, cel puţin, să transmitem un semnal clar că instituţiile statului, în sarcina cărora este tocmai prevenirea unor asemenea ilegalitatea, sunt sancţionate.”

Teribil, nu? Plan anticriză, reducerea cheltuielilor publice, anticorupţie! Ce spui tu acolo, păpuşică?

Remarc de altfel că dl Ghimpu nu a avut obiecţii argumentate pe fondul condiţiilor formulate de Maia Sandu, ci s-a înfuriat pentru simplul fapt că ele au fost formulate. Cum zicea domnia sa? „Trebuie să îndeplinească ideile mele, nu eu pe ale ei”, că doar de aia e premier, nu?

Din păcate, Republica Moldova se îndreaptă rapid spre un dezastru în fața căruia cred că Maia Sandu poate fi ultima şansă.

Ţara e în criză politică, în pragul incapacităţii de plată, sub asediul propagandei ruseşti. Chiar era nevoie de un premier integru şi cu viziune care să redreseze corabia exact neîndeplinind ideile celor care au ajuns în impasul actual.

Când Titanicul se scufundă, pasagerii se bat pe sticlele de bere. Aşa văd eu dezolantul peisaj al unei ţări adusă în derivă de propria clasă politică ineptă.

Nu că aş vedea diferenţe prea mari faţă de politicienii români. La sfârşitul anilor ’90, eram cam tot acolo: partide mici, orgolii imense, mize personale şi mult haos. Dar noi am avut atunci şansa parcursului european şi al integrării în NATO care au funcţionat ca limite pentru forţa distructivă a politicienilor autohtoni.

Din păcate, Republica Moldova tocmai de şansa europeană se indepartează în haosul de acum, cu asistenţa abilă a Rusiei.


Distribuiti mai departe...

CITIȚI ȘI...