Potrivit oamenilor, 1 miliard de dolari a dispărut de la trei bănci din Republica Moldova în noiembrie 2014. Protestatarii au denunţat atunci statul, politicienii, băncile şi crima organizată.
 
Furtul a fost un regres grav pentru Republica Moldova, una dintre cele mai sărace ţări din Europa, cu un produs intern brut de numai 8 miliarde de dolari şi un salariu mediu de 200 de dolari pe luna.
 
Astfel, jaful a produs haos în sistemul bancar local şi a dus la suspendarea ajutorului financiar de către Banca Mondială şi Fondul Monetar Internaţional la începutul acestui an. Uniunea Europeană a îngheţat, de asemenea, finanţarea pentru Republica Moldova până când s-a format un nou guvern.
 
Protestatarii indignaţi nu ştiu nici jumătate din ceea ce a fost făcut în primăvara anului trecut. În noiembrie 2014, miliardul a fost doar cea mai recentă crimă scandaloasă din seria celor masive. Timp de un deceniu, infractorii folosesc această ţară europeană mică din Est ca banca lor personală.
 
De asemenea, oamenii nu au ştiut că poliţia ar fi putut demasca această schemă câţiva ani în urmă, atunci când au confiscat timbrele companiei cheie şi documente privind inelul corupt. Însă autorităţile au intervenit şi au împiedicat arestările. Poliţia a returnat ştampilele şi documentele, care au fost apoi utilizate şase ani mai târziu pentru a spăla sume uriaşe.
 
Problema Republicii Moldova este mult mai aprofundată în spatele unui singur furt îndrăzneţ. Aceasta implică legături transnaţionale a lucrătorilor de stat, criminalilor organizaţi şi oamenilor de afaceri, toate acestea în ciuda crimele lor de neatins.

O investigaţie a poliţiei continuă, dar se pare că nimeni de la guvern sau dintre organele de drept nu au avut cunoştinţe, aptitudini sau dorinţă de a ajunge la rădăcina problemei.
 
Proiectul pentru raportarea crimei organizate şi corupţiei a analizat zeci de mii de înregistrări şi a constatat că aceiaşi oameni care au furat banii băncii au operat, pe scară largă, o operaţiune de spălare de bani aparent fără legătură. În ultimii şapte ani, au fost spălaţi mai mult de 20 de miliarde de dolari, cei mai mulţi fiind de la companii de stat din Rusia.
 
„Principalii autori ai furtului nu sunt în Republica Moldova, ci sunt în partea de est”, a declarat fostul prim-ministru Ion Sturza într-un interviu de televiziune. „Moldova a spălat banii Federaţiei Ruse.”
 
Dispariţia miliardelor
 
Moldova este o ţară mică prinsă între interesele Rusiei şi ale Uniunii Europene. În ciuda sau poate din cauza sărăciei sale agresive, aceasta a crescut într-unul dintre cele mai mari centre de spălare a banilor de pe continent.
 
Miliarde de bani murdari curg anual prin intermediul băncilor locale. Moldova este un proxy - cea mai mare parte a banilor care curge prin sistemul bancar, nu sunt ai Republicii Moldova. Dar procesul a corupt societatea moldovenească şi a provocat haos în politică, economie şi justiţie.
 
Miliardul a dispărut în noiembrie după ce băncile au dat credite companiilor deţinute de persoanele ale căror identităţi rămân ascunse într-un labirint de corporaţii offshore. Debitorii au luat banii şi au fugit. Colapsul acestor împrumuturi a fost o lovitură serioasă pentru sectorul bancar din Republica Moldova deja lovit de scandaluri de corupţie:
 
Dosarul Magniţki a început în 2007, când 230 de milioane de dolari au fost furate din bugetul Rusiei. În cele din urmă, banii au fost transferaţi prin intermediul unui grup de bănci din Republica Moldova, o parte dintre care au fost transferaţi liderului imobiliar din New York City.  

Spălătoria Rusiei, descoperită de OCCRP în octombrie 2014, a fost mult mai mare, trecea de 20 de miliarde de dolari în fonduri ruseşti furate prin unele dintre aceleaşi bănci din Republica Moldova spre Europa. 

Guvernul Republicii Moldova a încercat să investigheze lipsa miliardului. În ianuarie 2015, a angajat o companie privată internaţională, Kroll Inc. În urma raportului Kroll, autorităţile moldoveneşti au plasat un om de afaceri, Ilan Shor, sub arest la domiciliu. Numele Shor fusese menţionat în raport în legătură cu creditele neperformante. Shor spune că e nevinovat. În iunie, acesta a fost ales primar al oraşului Orhei.
 
Un obstacol major pentru anchetatori a fost faptul că, în noiembrie 2014, imediat după furt, un vehicul de transport blindat care transporta 12 saci de documente bancare referitoare la fraudă a fost furat şi ars, ceea ce părea a fi un plan bine executat pentru a şterge orice traseu care ar fi condus înapoi la organizatori. Acest lucru a fost un deja vu.
 
Acelaşi lucru sa întâmplat şi în cazul Magnitsky, atunci când un camion care transporta înregistrări bancare legate de furt s-a prăbuşit şi a ars. Astfel, a fost afectată capacitatea de aplicare a legii din Rusia pentru a investiga.
 
Raiderii şi stampilele
 
Slăbiciunea de a utiliza băncile din Moldova într-o crimă datează de un deceniu. La mijlocul lui 2000 au fost ani sălbatici când poliţia locală a fost copleşită de tehnici avansate de spălare a banilor infractorilor. Corupţia era larg răspândită în rândurile acestora.
Un raport confidenţial al poliţiei din 2011 rezuma că: „investigaţiile şi analizele noastre indică faptul că un grup organizat specializat în atacuri raider împotriva marilor companii operează pe teritoriul Republicii Moldova, Ucraina şi Rusia. Între 2005 şi 2010, acest grup a folosit deciziile emise de instanţele din Ucraina şi Republica Moldova pentru a obţine mai mult de 100 milioane de dolari”.
 
În unele cazuri, raiderii au fost interesaţi doar de stoarcerea sumelor mari de la companii. Un sistem tipic ar putea implica obţinerea de judecători corupţi din Republica Moldova sau Ucraina pentru a emite hotărâri în favoarea raiderilor, în cazurile în care acestea solicitau datorii fictive de la persoane comerciale cu capital de stat.
 
Citiţi în continuare investigaţia OCCRP aici.