Principală  —  Ştiri  —  Social   —   Ce au făcut primii oameni…

Ce au făcut primii oameni în stat astăzi, la 77 de ani de la primul val al deportărilor staliniste

În noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, mii de persoane au fost urcate în vagoane și trimise în Siberia. Astăzi se împlinesc 77 de ani de la primul val de deportări sovietice din Basarabia și Nordul Bucovinei. Niciunul dintre principalii oameni în stat însă nu au participat la vreun eveniment de comemorare a victimilor deportărilor staliniste.

Președintele R. Moldova, Igor Dodon, a plecat astăzi la Moscova, unde va participa la deschiderea Campionatului Mondial de Fotbal 2018, care se va desfășura în perioada 14 iunie – 15 iulie.

Prim-ministrul R. Moldova, Pavel Filip, nu a participat în această zi la niciun eveniment public. Unicul care și-a amintit de semnificația zilei este președintele Parlamentului, Andrian Candu, care, însă, a „comemorat” victimele deportărilor printr-o postare pe pagina sa de Facebook.

Purtătorul de cuvânt al Partidului Democrat a declarat pentru portalul Agora.md că guvernarea va organiza comemorarea oficială a victimelor deportărilor staliniste, dar că o va face pe 6-7 iulie, atunci când a avut loc al doilea și cel mai mare val de deportări.

Primul val al deportărilor staliniste

Potrivit istoricilor, în iunie 1941, au fost duşi în cele mai îndepărtate regiuni ale fostei Uniuni Sovietice oamenii cei mai înstăriţi, dar şi cei care erau percepuţi ca o ameninţare la adresa URSS.  Nu se cunoaște numărul exact al oamenilor care au suferit de pe urma represiunilor comuniste, estimările ridicându-se la câteva sute de mii de persoane deportate în perioada 28 iunie 1940 – 5 martie 1953. O echipă formată din doi-trei militari înarmaţi şi un lucrător al securităţii (NKVD) bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin surprindere gospodarii. Oamenilor li se dădea ordin ca într-un sfert de oră să fie gata.

Deportaţilor le era permis să ia câte 10 kg de fiecare persoană. Apoi, erau urcaţi în camioane sau în căruţe, fiind duşi până la gara de trenuri. În staţiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separaţi în felul următor: bărbații într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici şi bătrânii – aparte. Oamenii erau îmbarcați în vagoanele de marfă, câte 70-100 de persoane, fără apă şi hrană.

Cei deportaţi în Siberia sau Kazahstan, de la copil la bătrân, erau repartizaţi la muncă în întreprinderile industriei silvice, în sovhozuri şi în cooperative meşteşugăreşti. Pentru munca depusă nu erau remuneraţi echitabil, ci li se achita doar un minimum necesar pentru trai.

Într-un raport fragmentar al GULAG-ului din lunile septembrie-octombrie 1941 se spune că, în toamna acelui an, deportaţii din RSSM au fost amplasaţi în RSS Kazahă (9 954 persoane), RASS Komi (352), regiunile Omsk (6 085), Novosibirsk (5 787) şi Krasnoiarsk (470). În Kazahstan, deportaţii din RSSM se aflau în regiunile Aktiubinsk (6.195 persoane), Kîzîl-Orda (1 024) şi Kazahstanul de Sud (2 735), iar în regiunea Omsk erau dispersaţi în 41 de raioane.

Trei valuri de deportări ale populaţiei din Basarabia şi Bucovina de Nord au zdruncinat istoria românilor din aceste ţinuturi. La 12-13 iunie 1941 a avut loc primul val, fiind ridicaţi circa 30 de mii de oameni. Într-o singură noapte, cea din 5 spre 6 iulie 1949, au fost deportate peste 35 de mii de persoane, acesta fiind considerat cel mai mare val de deportări. Cel de-al treilea val, în cadrul căruia au fost ridicaţi circa 2 700 de oameni, a avut loc la 31 martie-1 aprilie 1951.  Nici până astăzi nu se cunoaşte cifra exactă a celor care au avut de suferit de pe urma deportărilor, estimările fiind de câteva sute de mii de persoane deportate.