Curtea a analizat sesizarea unui grup de deputați liberali care au contestat prevederile legale care îi asigură un statut special limbii ruse. Potrivit autorilor sesizării, prevederile date ar fi afectat statutul limbii române de limbă oficială în Republica Moldova. În același timp, ar fi discriminate celelalte minorități în afară de minoritatea rusă, pentru că limbile vorbite de acestea nu beneficiază de statutul de care are parte limba rusă.
Analiza Curții
Problema unei presupuse discriminări a minorităților de alte limbi decât limba rusă nu trebuie să conducă la eliminarea limbii ruse din prevederile legale contestate. Curtea a subliniat acest fapt inclusiv prin prisma dispozițiilor Cartei de la Paris pentru o nouă Europă, care prevăd că trebuie încurajată preţioasa contribuţie a minorităţilor naţionale în viaţa societăţilor noastre și că trebuie îmbunătățită în continuare situaţia acestora. Prin semnarea acestei Carte, Republica Moldova și-a exprimat profunda convingere că pacea, dreptatea, stabilitatea şi democraţia reclamă protejarea identităţii etnice, culturale, lingvistice şi religioase a minorităţilor naţionale şi crearea condiţiilor pentru promovarea acestei identităţi. Republica Moldova s-a obligat să soluționeze problemele referitoare la minorităţile naţionale în mod satisfăcător numai într-un cadru politic democratic.
Curtea a subliniat că Declarația de Independență a Republicii Moldova a anunțat aderarea la Carta de la Paris pentru o nouă Europă. Prin urmare, salvgardarea drepturilor lingvistice ale minorităților naționale din Republica Moldova face parte din identitatea sa constituțională, concluzie care rezultă din considerentele HCC nr. 36 din 5 decembrie 2013, parag. 86.
Curtea a avut în vedere prevederile acestor tratate internaționale obligatorii pentru Republica Moldova, care instituie standardele minime în materie de drepturi ale minorităților lingvistice. Ea a accentuat importanța discutării problemelor din această sferă în forul legislativ.
Curtea a menționat că nu poate permite ca mecanismul constituțional de protecție a drepturilor fundamentale să le acorde oponenților parlamentari dezamăgiți de o anumită politică statală – conformă cu standardele internaționale în materie – obținerea unei victorii la Curtea Constituțională, victorie pe care nu au putut-o obține în forul electiv și democratic al țării lor, acolo unde prevăd convențiile internaționale că trebuie dezbătută problema minorităților naționale.
Curtea a analizat apoi prevederile legale care exceptează de la controlul constituționalității actele normative adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituției.
Indiferent de modificarea sau lipsa modificării legilor adoptate înainte de intrarea în vigoare a Constituției, competența Curții operează în cazul tuturor legilor în vigoare. Ea tratează aceste legi tot așa cum tratează legile adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei.
Atât timp cât un text legislativ adoptat înainte de intrarea în vigoare a Constituției nu este abrogat potrivit articolului II din dispozițiile finale și tranzitorii ale Constituției, Curtea Constituțională își poate exercita controlul de constituționalitate cu privire la acesta. Ea este motivată să procedeze astfel în baza principiului protecției efective pe care trebuie să o acorde drepturilor fundamentale și în baza statutului ei de garant al respectării Constituției.
În consecință, Curtea a reținut că își poate exercita misiunea de verificare a constituționalității legilor adoptate anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 29 iulie 1994.
Soluția Curții:
Curtea a admis parțial sesizarea depusă de către deputații în Parlament Mihai Ghimpu, Lilian Carp, Petru Cosoi, Valerian Bejan, Roman Boțan, Ion Apostol, Ion Casian, Alina Zotea-Durnea și Ștefan Vlas;
a declarat neconstituționale articolul 4 alin. (2) din Codul jurisdicţiei constituţionale, adoptat prin Legea nr. 502 din 16 iunie 1995, și articolul 31 alin. (2) din Legea nr. 317 din 13 decembrie 1994 cu privire la Curtea Constituțională;
a constatat desuetudinea Legii nr. 3465 din 1 septembrie 1989 cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul Republicii Sovietice Socialiste Moldoveneşti; și a declarat inadmisibile celelalte capete ale sesizării.
