Zoom pe transportul public de la Montreal

Mă gândeam de mult să scriu despre experiența mea de imigrant în Canada, despre procesul de adaptare, despre șocuri, impresii, dezamăgiri. Pentru că e ceva timp de când am plecat împreună cu familia din Moldova.

Chiar dacă nu e prima mea experiență de acest gen, nu a fost ușor. Nimeni nu e niciodată suficient de pregătit, sau conștient de ceea ce îl așteaptă într-o țară străină, cu o cultură, mentalitate și limbă diferite. Deci, locuim la Montreal, oraș cu o populație probabil puțin mai mare decât a R. Moldova, oraș în care 80 % din populație sunt imigranți născuți în afara Canadei, oraș foarte divers, despre care vreau mult să vă vorbesc.

De ce cred că observațiile mele personale, subiective, merită timpul și atenția voastră? Deoarece cred și sper că Chișinăul are potențial, R. Moldova poate să se inspire din experiențele țărilor și orașelor de succes. De asemenea, sunt sigură că și acasă avem lucruri bune, pe care nu le valorificăm, nici măcar nu le observăm, dar de care putem fi mândri.

Să începem cu un scurt „zoom de Montreal”. Orașul este un megapolis din provincia Quebec, Canada. Este un oraș relativ tânăr (cu 200 de ani mai tânăr decât Chișinăul), dar suficient de dezvoltat. Este, de fapt, un cumul de orașe mici, care s-au unit pentru a fi mai puternice din punct de vedere economic. Aici regăsești toate frumusețile, dar și problemele dintr-o urbe – aglomerație, trafic, drumuri distruse etc.

Cu toate astea, insula dispune de o rețea de metrou, trenuri urbane și câteva sute de rute de autobuz. Nu vreau să vă vorbesc prea mult despre ceea ce puteți găsi și pe Google. Ceea ce Wikipedia nu o să vă spună sunt lucruri simple și firești pentru localnici, dar fantastice pentru noi, cei veniți din alte țări cu (sau fără) o altă cultură.

Prima mea descoperire de aici a fost transportul public. Nu, nu vreau să vă povestesc despre cât e de accesibil sau cât e de calitativ (deși e), ci despre comportamentul utilizatorilor. Imaginați-vă o oră de vârf și o stație de autobuz la ieșirea din metrou – sute de oameni aleargă pe scări ca să ajungă primii la stație, acolo formează frumușel un rând, care de multe ori depășește 50 de persoane. Când autobuzul vine, lumea urcă în liniște, pe ușa din față exclusiv, în ordinea în care a ajuns la stație. Nu, nu urcă toți, de asta are grijă un nene responsabil, angajat al STM (Societatea de Transport din Montreal). Acesta permite unui număr limitat de persoane, astfel încât la stațiile următoare să mai poată urca lumea. În orele de vârf poți petrece și trei autobuze stând în rând, dar toți stau, așteaptă, sunt ok, și nu se grăbesc la serviciu, nu găsesc milioane de alte justificări.

E adevărat că transportul circulă des, orarul e scris la fiecare stație și mai e și o aplicație pentru telefonul mobil, care îți furnizează orarul tuturor autobuzelor pentru fiecare stație din oraș. E foarte util, deoarece astfel îți calculezi exact timpul de care ai nevoie pentru a ajunge la destinația dorită. O călătorie costă 3,25 dolari canadieni și biletul este valabil două ore cu rute diferite. Un abonament lunar costă 80 de dolari, adică cam 1200 de lei, și arată ca o carte de credit, pe care o scanezi la intrarea în autobuz sau metrou. Aici nu există taxatori și nici șoferi care numără banii în timp ce conduc.

Ca și în Moldova, locul nu se cedează mereu doamnelor sau persoanelor în vârstă, totuși, autobuzele au câteva locuri destinate celor cu mobilitate redusă sau cărucioarelor pentru copii. Aici transportul oprește doar în stație și doar dacă ai tastat butonul de cerere. Excepții se fac pentru femeile care circulă singure după ora 21.00. Ele pot cere să coboare oriunde. E o măsură de securitate extrem de plăcută.

Wi-fi nu există în autobuze. Iar acest obicei frumos de a forma un rând la stație nu e valabil pentru toată țara, nici măcar pentru Quebec. E montrealez și place enorm. Tare aș vrea ca, într-o zi, să mă uimească cu o calitate similară transportul public din Chișinău.

Lidia OPREA, Canada