„Vreau doar un pic de dreptate”. Mesajul soției tânărului ucis în bătaie de câțiva sportivi K1

10994677

Un tânăr de 30 de ani, în noaptea de 19 mai, când sărbătorea ziua de naștere a unui prieten, a fost ucis cu bestialitate. El a fost bătut de mai mulți luptători K1. După 6 zile de la internare, aflat în comă de gradul III, tânărul a decedat. Văduva de 29 de ani, rămasă cu un copil de 7 ani a scris un mesaj pe rețelele de socializare în care cere un singur lucru, să i se facă dreptate.

„Mă numesc Alisa, văduva de 29 ani cu copilaș rămas fără tată la doar 7 anișori.

Mă aflu într-o stare în care nu îmi mai găsesc gândurile,visele și amintirile. Pot doar să mă rog unicului dumnezeu să mă ajute în situația care mă aflu. Stau în pat și privesc ochișorii copilului meu,care sunt înlăcrimați și plini de durere și suferință de câteva ore încoace, și care defapt încă nici nu înțelege esența lacrimilor mele și a lui.
M’am abținut până la ultimul moment, până la ultima răsuflare, până la ultima lacrimă ,căci nici nu mai pot duce contul lor, ca să nu afle copilașul meu, și să nu fiu nevoită să’i expun cuvintele care acum sunt impusă să le spun. Cum? Cum să-i explic că a rămas fără tată? Fără o susținere? fără o protejare?

Acum câteva zile în urmă,nici nu mai vedeam viața mea fără soț ,acum însă o și trăiesc așa. Totul să întâmplat într-un mod în care soțul meu astă noapte a decedat ,fiind de 6 zile în stare de comă de gradul 3. La data de 19 mai 2018 în jurul orelor 02:00 dimineața, soțul meu sărbătorind o zi de naștere (unde am fost invitați ambii,însă eu eram obosită și refuzasem) a unui prieten într-un local din municipiu și-a găsit soarta, defapt omul, sau mai bine spus „oamenii” care i-au decis soarta.

Situația a fost în modul în care câțiva dintre „oameni” au decis că prin faptul că sunt campioni sportivi internaționali în domeniul în care activează au dreptul în oarecare măsură să favorizeze, sau, mai bine spus, să ne creeze situația asta în care ne aflăm acum cu copilașul meu. S-a creat în localul dat situația ca câțiva din persoanele expuse mai sus s-au apropiat către o domnișoară din apropiere și într’un mod oarecare o agresau prin întrebări și propuneri proaste, la care soțul meu și prietenul lui fiind cu o altă gândire a încercat să o ajute să întrerupă convorbirea cu oamenii cointeresați. Sfârșitul a fost acela că soțul meu timp de o bucată de oră a fost agresat fizic,bătut cu putere și inițiativa puternică de către „campionii” care reprezintă țara noastră. Timp de o perioadă el tot nu putea respira din cauza traumelor și sângelui care îl vărsă, din cauza a zeci de lovituri cu piciorele în copul întreg și în cap.

 

În noaptea aia soțul meu la orele 04:18 dimineața se află pe masa de operație la Spitalul de urgență unde a fost transportat direct de la fața locului, operat direct în noapte ceea, după 2 ore după cele întâmplate. Starea lui era atât de gravă și atât de proastă încât medicii nu au ezitat să mai aștepte măcar câteva minute, loviturile la cap au făcut cheaguri de sânge în tot capul, vânăt, umflat de sânge și lovituri , coastele rupte, plămânii refuzați după câteva ore, țesuturile și oasele faciale distruse complet de sportivi naționali, care nu au mai lăsat o șansă să respire omul. Starea soțului meu timp de o săptămână aflându-se în spital nu să schimbat, nici medicii nu erau în putință să’l ajute cu ceva, corpul și craniul lui nu erau în stare să se lupte. Astă noapte la orele 01:00 corpul a cedat, sufletul a plecat,nu a mai putut să se lupte, nu era nimic putere în el ,nimic corp curat, decât vânătăi și cheaguri de sânge, și am rămas doar noi în viață, doar eu și copilașul meu ,desigur și sportivii / „sportivul” care a iscat bătaia.Nici nu mai accentuez faptul că ei erau vreo 15 la număr însă soțul meu era doar el cu 2 prieteni.

Cât de nedrept o fi omul, cât de necorect, chiar în starea asta a trebuit să se ajungă? Însă închid ochii și văd doar nimic ,nici dreptate ,nici ajutor ,nici compătimire din partea adversă. Poliția timp de o săptămână cât s-a aflat soțul meu în stare de comă nu s-a mișcat, nici un reprezentant, nici un inspector de urmărire penală nu s’a adresat către noi s-au către medici să examineze cazul,oare nu creează ei dreptate în țară, oare era așa un caz de huliganism tipic. Cui îi pasă de dreptate în țara noastră? oare numai mie și copilașului meu?

Și îmi pun o întrebare , oare chiar cum se simte „sportivul nostru” care ar trebui să ne aducă doar biruința în țară,el aduce moarte și suferința în inima mea și a copilului meu ? ( ne mai vorbind de fratele lui, mama sa și toate rudele și prietenii care l-au iubit și continuă să îl iubească chiar dacă nu mai este) Astăzi sufăr eu, mâine va ataca în așa mod și pe alții? Mâine va fi încă o mămică cu lacrimi în ochi și inima fără suflare?

Oare o fi el atât de drept în situația dată că a hotărât să îi ia viața soțului meu? Oare o fost el trimis din partea domnului să ia viața bărbaților care au familie și care doar a încercat să ajute o tânără care se afla o astfel de situație? Oare cum doarme el noaptea știind că a luat viața unui om, a unui tată, a unui soț, a unui fiu, că este și el fiu a cuiva, și frate a cuiva, și prieten a cuiva… Însă sunt atât de confuză că nici nu mai știu cum să mă adresez măcar pentru dreptate.

Cum poate un sportiv național să se manifeste în așa fel? oare pentru asta a fost el atâția ani antrenat zi de zi cu tot felul de antrenori? Oare are el dreptul să aplice toată puterea și cunoștințele lui în domeniu dat pentru a organiza și a participa în mod deschis în așa o bătaie publică? Aici trebuie să-și manifesteze puterile și cunoștințele? În așa situații? Mă doare sufletul în așa o măsură că nu mai văd litere și sensul gândurilor. Ce mă fac acum? cum trăiesc eu? cine mi-l înlocuiește pe soțul meu acum? durerea mea o să astupe tot golul? sau cumva câștigul „sportivului” nostru național o să mă ajute să trec peste asta? cine să mă ajute dacă nici măcar un reprezentant sau un inspector de urmărire a cazului dat nu să prezentat nici până în momentul în care soțul meu e la morgă timp de 10 ore de acum.. cum? cum să=mi alin durerea și chinul meu și a copilașului.. Nu mai vreau nimic decât doar un pic de dreptate..”

 

Alisa Ceraniova

Share: Share on Facebook Share on Twitter Share on Telgram
Comentarii
  • Știri pentru tine
  • Lifestyle din stânga nistrului

  • Portalul CIVIC.MD: Activitati ONG, anunturi, granturi, job-uri, voluntariat, evenimente