Principală  —  Blog  —  Editoriale   —   Paradă fără Ribbentrop și Molotov

Paradă fără Ribbentrop și Molotov

Despre ce fel de biruință în cel de-al doilea război mondial poate fi vorba, dacă Uniunea Sovietică, care câștigase războiul, alături de Coaliția Națiunilor Unite, nu mai există? Paradele Victoriei de 9 Mai pe Piața Roșie la Moscova arată bine, dar ele nu mai au nimic în comun cu triumfalista victorie în cel de-al doilea război mondial…

A fost război. Pentru unii trăit, pentru alții povestit, adunat din cărți și hărți. Dar a fost. Și mai este. Și nu e vorba, în cazul nostru, al Basarabiei Române, ruptă de război din trupul Țării, doar de incertitudinile de la Nistru și permanentele amenințări militare ruse de peste Nistru. Acest război este în noi, intrat o dată cu Pactul criminal Ribbentrop-Molotov. El e prezent și trăiește în noi și, în fiecare an, de 9 mai și în ajun de 9 mai, liniile frontului, voluntar sau instinctiv, reapar, tranșeele prind contur imaginar în noi și războiul continuă. A fost și rămâne. Și în acest an, ca și în ceilalți. Și după 73 de ani de la încheierea celui de-al doilea război mondial, rănile acelei tranzacții criminale, negociate în mare taină de Stalin și Hitler, așa și nu s-au cicatrizat, iar 9 mai așa și nu poate să ne împace pe toți și să aibă pentru toți aceeași semnificație, deși timp a trecut destul. Pentru unii (nostalgicii sau rătăciții timpului), 9 mai a rămas, în spiritul fostei tradiții sovietice, Ziua biruinței în marele război pentru apărarea patriei (?!), pentru alții – Ziua Victoriei asupra fascismului, Ziua Memoriei sau Ziua Europei. Există, însă, lume, pentru care această zi nu e nici una, nici alta, 9 Mai neînsemnând nimic altceva decât o grea Zi de Doliu. La nivel oficial (parlament, guvern, președinție) 9 Mai 2018 a fost și în acest an negociat și împărțit la doi între mai marii puterii. Stânga socialist-comunistă, a lui Dodon și Voronin, și-a asumat, tradițional, modelul rusesc al „biruinţei în marele război pentru apărarea patriei”, ceilalţi, cei mai mulţi, au ales să celebreze victoria asupra fascismului şi Ziua Europei. Amintim că, începând cu anul trecut, 9 Mai în R. Moldova a fost declarată, printr-o decizie de parlament, Ziua Victoriei asupra fascismului în cel de-al doilea război mondial și, în premieră, Ziua Europei. Stânga s-a opus și a calificat decizia drept provocare. Comuniștii și socialiștii au insistat pe semnificațiile sovietice ale zilei de 9 mai și, în semn de protest, costumați militărește, au mărșăluit separat pe străzile Chișinăului, din PMAN spre Complexul Memorial „Eternitate”, purtând drapele roșii și scandând „9 Mai”, „Victorie”. Scenariul s-a repetat și în acest an, cu excepția faptului că, la ceremonia consacrată Zilei de 9 Mai la „Eternitate” și depunerile de flori, șeful Parlamentului, Andrian Candu, premierul Pavel Filip și președintele Ig. Dodon au participat în grup, după care socialiștii și democrații s-au separat, fiecare având grijă de al său 9 Mai. Liberalii, care în mod tradițional s-au declarat liberi de orice obligație față de „Eternitate” (cimitirul ostașilor sovietici căzuți în luptele pentru „eliberarea Chișinăului” și reocuparea Basarabiei în 1944) alături de alte partide de pe dreapta politică, au marcat, ca și în anii trecuți, 9 Mai, în scuarul Europei, iar Asociația „UNIREA – ODIP” s-a ocupat de comemorarea ostașilor de la Cimitirul Eroilor Români de pe Decebal. Nu e pentru prima dată când ostașii români, căzuți în luptele pentru Basarabia, sunt trecuți cu vederea de către guvernările de la Chișinău.

Și, totuși, ce e cu această zi de 9 Mai. Sărbătoare? Dacă, da, ce sărbătorim? De 9 Mai, la Moscova, Putin a organizat o mare paradă militară. A Victoriei. Tot de 9 Mai, la Chișinău, Ig. Dodon, omul Moscovei, a organizat un mare Marș al Victoriei, plin de simbolisme sovietice, după un concert costisitor, în ajun, cu nume sonore din Rusia și artificii, sponsorizate tot de Moscova și consacrate, evident, Victoriei. A doua zi, pe aceeași scenă din PMAN au urcat trupele de interpreți, pentru un alt grandios concert, organizat de data asta de echipa lui V. Plahotniuc de la PDM. Și iarăși consacrat Victoriei. Și (vorba vine) Zilei Europei. Mă întreb dacă nu e prea multă veselie pentru o zi ca cea de 9 Mai și un război care a implicat în 6 ani de zile 61 de state și peste 100 de milioane de oameni, circa 70 de milioane dintre care au fost omorâți, cele mai mari pierderi revenindu-i Rusiei Sovietice (URSS). Nu cumva, cu trecerea anilor, ziua de 9 Mai și-a pierdut ori i-a fost deturnată semnificația? „9 Mai nu este un prilej de bucurie. Nici sărbătoare. Ce este biruința.., biruința noastră stalinistă? Întâi de toate, o mare nenorocire națională. O zi de doliu național al poporului sovietic … 30 de milioane de morți și alte 40 de milioane de soldați caliciți de război – este asta un motiv să ne bucurăm și să ovaționăm de 9 Mai?” Sunt doar câteva din întrebările pe care le găsim în jurnalul de amintiri a unuia dintre adjutanții mareșalului sovietic Ivan Konev. Se întâmpla de 9 mai, la 25 de ani de la terminarea războiului (perioada Brejnev). Potrivit istoriografiei ruse, nici Hrușciov și cu atât mai mult Stalin, care câștigase războiul cu Germania, nu a făcut niciodată prilej de sărbătoare din ziua de 9 Mai și nu au trâmbițat de la tribune despre Marea Victorie. Tocmai din cauza costurilor prea mari ale războiului. Numai că Brejnev a decis să facă dintr-o tragedie națională o mare fanfaronadă națională. Și cei care au venit după el, au făcut și fac la fel. S-a ajuns la absurditate. Unde-s câștigurile victoriei? Despre ce victorie asupra Germaniei poate fi vorba azi, dacă Moscova și-a scos trupele din Germania, încă acum 29 de ani, o dată cu căderea Zidului Berlinului, iar Germania, împărțită în patru între foștii aliați, s-a reunificat și a revenit la condiția ei teritorială de până la război? Despre ce victorie poate fi vorba, dacă Pactul Ribbentrop-Molotov a ajuns să fie condamnat inclusiv de Rusia, iar Țările Baltice, Polonia și Basarabia (parțial) și-au recăpătat statutul de până la ocupația sovietică. Despre ce fel de biruință în cel de-al doilea război mondial poate fi vorba, dacă URSS, care câștigase războiul, alături de Coaliția Națiunilor Unite, nu mai există? Paradele Victoriei de 9 Mai pe Piața Roșie la Moscova arată bine, dar ele nu mai au nimic cu triumfalista victorie în cel de-al doilea război mondial. Tot așa cum nu o au nici marșurile victoriei speculate de Dodon la Chișinău. De ce mințiți?