S-a visat doctoriță, dar a ajuns… artist plastic. Irina Ciobanu este o tânără din Ungheni, care de câțiva ani locuiește la Chișinău. Suferă de „nanism hipofizar”, care înseamnă creștere și dezvoltare lentă. A creat primele picturi încă în clasa a 6-a, când și-a început studiile la Școala de Arte, filiala Sculeni.
„Lucrările spontane sunt cele mai deosebite și cele mai întrebate. Dacă pui suflet îți ies foarte frumoase lucrări. Arta nu este atât de simplă precum pare. Ai luat pensula și gata. Trebuie să gândim”, spune Irina.
La cei 24 de ani ai săi, a trecut printr-o multitudine de obstacole, încă din copilărie. Deficiențele fizice cu care s-a născut au fost o adevărată povară: „Când am intrat prima dată în facultate, toți credeau că sunt un copil. Merg chiar pe drum și pot să-ți zică niște cuvinte că… oamenii sunt foarte răi”.
În pofida dificultăților, tânăra a știut cum să le facă față.
„Am avut așa o perioadă când nu înțelegeam, pe parcurs singură m-am ridicat: Stai un pic, eu sunt la fel ca ceilalți, doar cât înălțimea. Adică, care este problema”, menționează tânăra artistă.
Prima lucrare a realizat-o la liceu, în 2009. Lucrarea a fost realizată în ulei și reprezintă un câmp cu maci: „Prima lucrare a mea a costat 100 de lei. Pentru mine a fost wow, cu asta poți face bani”.
Iar de atunci, tânăra pictoriță a vândut zeci de tablouri. Câteva dintre ele au ajuns peste hotare la cetățenii din Italia și România.
„Cea mai scumpă lucrare pe care am vândut-o a fost de 400 euro. Restul, așa… 200, 100 de euro. Unele chiar 100 de lei”, spune Irina Ciobanu.
Pe lângă pictură, tânăra adoră tapiseria. Din acest motiv, face masterul la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă”, facultatea Arte Plastice și Design: „La tapiserie eu mă simt mai liberă. În pictură poate și mai ageră și mai contrastă, dar aici sunt mai liberă, deoarece e mai aproape de sufletul meu”.
Lucrarea de tapiserie pe care ne-a demonstrat-o e abstracționism, spune ea. S-a inspirat din arhitectura italiană și cromatica covoarelor moldovenești: „Sigur, i-am dat o denumire: Anotimpurile. De la vară trecem la iarnă, primăvară și desigur – toamna”.
Planuri de viitor? Cu siguranță, tânăra pictoriță le are. După finalizarea masteratului vrea să plece în Italia, pentru a se inspira din lucrările pictorilor venețieni: „Sigur la început o să fie foarte greu că nimeni nu te așteaptă cu brațele deschise, dar treptat voi reuși”.
Reporter: Ana Sîrbu
Imagini: Vlad Coroban
