„Ne ducem cu tot răsadul pe care-l avem la Guvern și le arătăm cât răsad avem și că vrem să-l vindem în Piața Centrală, dar domnul Victor nu vrea să ne dea voie. Sunt locuri multe în Piață unde se poate de vândut și nu vrea să dea. Ne ducem cu tot răsadul la Guvern și poftim, domnul Dodon, noi avem răsad și vrem să-l vindem.”
Comercianții spun că muncesc din zori și până-n noapte pentru a supraviețui, iar când să-și vândă marfa – vin autoritățile cu restricțiile. „Eu nu am cu ce trăi, eu nu am de pastile, am facturi de achitat, dar la lucru nimeni nu mă ia.”
Cu doi studenți acasă, această femeie din Miclești spune că acesta e singurul ei venit. „Am doi studenți, eu trebuie să achit contracte, dar pe ce? Eu aștept primăvara să fac un răsad să fac un ban și iaca avem deja trei zile că al aduc și îl duc. Au zis că să venim azi și să ne dea locuri. Ce să facem, unde să ne ducem noi cu munca noastră?”
Printre zecile de oameni, am găsit-o și pe Dusea Carpovici. Femeia susține ca creste răsad de șase ani, doar că nu prea are unde îl vinde. „Am copii mici, trebuie hrăniți, trebuie de plătit serviciile comunale, școala, caiete, îmbrăcăminte. Câte cheltuieli sunt în familie, foarte multe în ziua de azi și noi nu avem unde să facem un ban înafară de a ne ocupa cu ceva. Vrem să vindem ca să facem un ban pentru familie ca să ne întreținem,” a mărturisit Dusea.
Comercianții au cerut inclusiv intervenția Primăriei. Fără nici un folos însă. „Noi am fost de două ori la primărie și doamna Silvia ne-a promis că o să facă legătură cu directorul și o să facă tot posibilul ca să ne dea locuri în piață să realizăm răsadul, vedem că nici un rezultat. De pe zi pe zi ne amână, dar asta nu este producție ca să o duci înapoi acasă. Este munca noastră, zile nedormite, griji, semințe, cheltuieli la peliculă.”
După ce au mers la primărie, oamenii au încercat să discute și cu administrația pieței. „Sunt locuri goale unde se poate de vândut răsad, nu vrea să facă ordine domnul Victor. Nu sunt de acord cu decizia pentru că el vrea să venim aici trei zile și patru zile acolo, să umblăm ca țiganul. Dați-ne voie să vindem o lună, o lună jumătate pentru că la anul… Asta este bătaie de joc de oameni de asta și suntem nevoiți să plecăm peste hotare pentru că aici se pun bețe-n roate și te fugăresc dintr-o parte în alta.”
Am încercat să vorbim cu directorul pieței. Acesta nu a putut să ne dea prea multe explicații. „Urmează să concretizez unele aspecte ale problemei date și o să ieșim cu o propunere la persoanele care s-au adresat la administrația întreprinderii. Nu insistați dumneavoastră când o să o soluționăm, dacă v-am spus că o soluționăm înseamnă că rezolvăm întrebarea,” a spus Victor Gutium, directorul Pieței Centrale.
În ajutorul comercianților, au sărit și cetățenii. „Dacă nu ar fi țăranul, nu ar mânca orășeanul. Orășeanul stă numai la umbră cu umbrela și Dodon stă acolo și nici nu-l interesează nimic de oameni. Se duce prin sate și spune minciuni la oameni, îi ia la mănăstire pe o zi și la revedere ca să-l aleagă președinte, dar pentru ce să fie președinte? Se duce și se pupă cu președintele Rusiei și nu are nevoie de țăran. Îmi joacă ochii în lacrimi mie. ”
Țăranii vând răsadul cu unu – cinci lei firul.
