Proiectul Art Enthusiast a prezentat o serie de fotografii în care bărbații plâng. Aceștia au explicat ce înseamnă pentru ei tristețea, slăbiciunea și dacă e normal ca băieții să plângă într-o societate plină de stereotipuri.
Jochem, 23 de ani. „Ceea cum arăți nu e un semn de slăbiciune, ci e un semn al unei putere imense”.
Bram, 19 ani. „Băieții mari la fel plâng. Am în vedere că noi toți ne naștem plângând. De ce oare să ne fie rușine să plângem în decursul întregii vieți?”.
Job, 18 ani. „Eu plâng nu pentru a-mi arăta slăbiciunea. Eu plâng pentru a-mi arăta emoțiile. Plânsul mă face mai puternic”.
Maurits, 19 ani. „După ce am auzit conversația „-Când plângi, te doare? -Da, e frumos”. Am înțeles că plânsul nu este deloc un spectacol de slăbiciune, ci mai degrabă e un moment în care privești emoțiilor în ochi, le îmbrățișezi ca pe un act al puterii”
Stefano, 19 ani. Este fermecător să conștientizezi că într-o lacrimă, într-o singură picătură care se scurge din ochi, reprezintă o lume întreagă de senzații”.
„Plânsul emoțional este una din acele puține lucruri care ne diferențiază de animale. Trebuie să îndemnăm oamenii să-și arate emoțiile naturale, în pofida percepției negative a societății”.
„Când plâng și râd în aceeași secundă uneori mă înfricoșez. Aceste două forme de exprimare emoțională sunt atât de strâns legate încât aproape mă sperie. Oamenii ar trebui să simtă aceste emoții pentru a putea trăi. Lumea este plină de tristețe, durere și plăcere. Oamenii au nevoie de o balanță dintre fericire și tristețe. Oamenii ar trebui să simtă aceste emoții simultan”.
Miloș ,20 de ani „Cum apa purifică trupul, așa lacrimile curăță sufletul”.
Louis, 19 ani. „Nu consider că plânsul este ceva de ce să-ți fie rușine. Nimeni nu trebuie să-și oprească lacrimile, doar pentru ca oamenii să nu râde de tine”.
