În curtea blocului meu de locuinţe, care e de ani de zile un fel de mare parcare neautorizată, a început recent o mica primenire. Mai mulţi locatari, unii dintre ei proprietari de maşini impozante, au adunat bani pentru instalarea toboganelor, scrîncioburilor şi caruselelor. Adică oamenii s-au gîndit la binele copiilor şi au acţionat în consecinţă. Frumoasă îniţiativă! Banii au fost colectaţi de la cei care au copii mici şi, prin urmare, eu nu am participat la primenirea curţii.
Ei bine, deunăzi, o locatară care participă la primenirea curţii s-a apropiat de mine cu o propunere. Invocînd solidaritatea şi apartenenţa noastră la o colectivitate, dînsa mi-a cerut, dacă vreau şi dacă pot, să-i ajut şi eu cu nişte bani. Ea mi-a explicat că locatarii cu copii mici au adunat o sumă bună şi au reuşit să facă multe, dar pentru a termina transformarea mai e nevoie de bani şi ei cer ajutorul tuturor locatarilor din bloc.
„Daţi cît puteţi – o sută, două sute sau trei sute de lei… Cît vă lasă inima…”
OK. Am recepţionat rugămintea şi i-am spus doamnei că voi reflecta o zi. Şi iată la ce m-am gîndit. Am constatat mai întîi că primenirea asta e parţială. Pentru tobogane şi scrîncioburi e rezervat un teritoriu mult mai mic decît cel în care tronează maşinile. Mi-am amintit că cu ani în urmă, băiatul meu, care era atunci mic, era alungat din curte şi bălăcărit de unii proprietari de maşini care acum au devenit brusc agenţi ai primenirii. Atunci cînd nu aveau copii, acestor indivizi grobieni le era totuna de tobogane şi de joaca altor copii. Acum, cînd au, s-au umanizat niţel.
Şi mi-a mai trecut un gînd prin minte. Eu nu sînt impotriva solidarităţii. Ba chiar cred că oamenii din acelaşi bloc trebuie să se ajute unul pe altul. Dar nu vreau să am de-a face cu indivizii care nu ţin cont de doleanţele mele şi care se gîndesc numai la confortul lor. De aceea, o să le dau bani pentru transformarea curţii numai şi numai atunci cînd vor elibera curtea de maşini. De altfel, le-am dat mai demult bani pentru facerea unui gard care pe mine prea tare nu mă ajută, dar care, în schimb, protejează automobilele scumpe ale făuritorilor de curte nouă…
