Unul dintre locuitorii care au mai rămas pe această stradă este şi Valeriu Bobrov. Potrivit lui, această scădere bruscă a numărului vecinilor săi a început să ia amploare după anul 2000.

Al doilea locuitor de pe această stradă este moş Ion Ursu, care îşi duce veacul în singurătate. Omul spune că în urmă cu 83 de ani, când s-a născut în acest cartier, zona era populată, acum însă s-a rărit considerabil.

În schimb, Aeroportul Chişinău e plin de lume mai mult ca oricând. Doar că marea majoritate apucă calea pribegiei.

În faţa peronului de plecări i-am întâlnit pe membrii familiei Josan. Iurie spune că a plecat în Germania în urmă cu zece ani, după ce a absolvit facultatea. A chemat-o şi pe soţia sa acolo. Au un copil de doi ani, care îşi vede bunicii o dată sau de două ori pe an.

Membrii acestei familii nu au plecat împreună în străinătate. Cam o dată la trei luni, Aliona spune că ea şi doi feciori îl petrec la drum pe soţul său, care pleacă, de asemenea, la muncă în Germania.

Această femeie din imagine s-a stabilit de mai bine de zece ani în Italia şi nici nu are de gând să revină acasă definitiv. Spune că vine uneori să-şi vadă părinţii.