Constantin Codreanu: Visul american devine de fapt o realitate pentru oricine luptă la propriu pentru el

A început activitatea profesională din timpul facultății atunci când a activat ca traducător și vicedirector al unei organizații non-guvernamentale. Ulterior, a lucrat ca jurnalist la București și traducător freelancer pentru diverse organizații internaționale la Chișinău. S-a implicat activ în mișcarea unionistă de-a lungul anilor. Obiectivul ReUnirii a fost cel care l-a motivat să facă și pasul spre politică în toamna anului 2016. Din decembrie 2016, este deputat ales pe lista Partidului Mișcarea Populară în Parlamentul României și președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării.

Luni

Sunt în Atlanta, Georgia, Statele Unite ale Americii. Este ultima zi a conferinței anuale a Consiliului mondial român/the World Romanian Council, eveniment benefic și util pentru mișcarea unionistă. Rezoluția acestei Conferințe prevede acțiuni clare pentru realizarea ReUnirii. Unul dintre puncte coincide cu un obiectiv mai vechi pe care îl am – crearea Ministerului Reunificării în Guvernul României, pe modelul celui german și sud-coreean. SUA au fost mereu favorabile unirii: celebrele 14 puncte ale lui Woodrow Wilson și Rezoluția 148 a Senatului american. Sper ca, alături de Consiliul mondial român, să readucem în atenția oficialilor americani mesajul unionist pentru care să obținem sprijinul necesar. ReUnirea presupune foarte mult efort diplomatic, iar Washingtonul este unul dintre partenerii-cheie în acest sens.

America este fabuloasă – un „furnicar al performanței” care impresionează pe oricine îi înțelege motivațiile. Este o societate în care concurența sănătoasă este insuflată din grădiniță, iar visul american devine de fapt o realitate pentru oricine luptă la propriu pentru el. Ca americanofil, traversarea Oceanului era un lucru pe care îl așteptam de mult timp. A fost o onoare să o fac în calitate de parlamentar român și om care luptă pentru ReUnire. Realitatea nu m-a decepționat. Generozitatea spațiilor adaugă inevitabil un surplus de libertate, iar bunăvoința afișată face orice zi mai frumoasă.

Îi mulțumesc domnului Mircea Popescu, președintele Consiliului mondial român, pentru invitație și deschiderea necesară privind implicarea unor persoane noi care să ducă mai departe stindardul CMR. Astfel de oameni precum domnul Popescu, care au fost consecvenți în lupta lor pentru o Românie reîntregită, merită tot respectul nostru. Îi felicit și le doresc mult spor doamnei Diana Uscatu, noul secretar general al CMR și bunului nostru coleg și prieten, domnul Ion Leașcenco, director al Reprezentanței CMR pentru Republica Moldova. Îi asigur de sprijin necondiționat. Primul pas: voi fi onorat să contribui la organizarea următorului Congres al CMR la Parlament, în mai curent. M-am bucurat să cunosc români din România și Republica Moldova care nu doar sunt stabiliți acolo, ci care au reușit lucruri pe care chiar mulți dintre americani nu le reușesc. Este regretabil faptul că acești oameni contribuie la dezvoltarea unei alte societăți, în condițiile în care avem nevoie de ei acasă, mai ales în R. Moldova, acolo unde resursa umană e cea mai importantă dintre resurse, iar lipsa acesteia e tot mai acută. Pe lângă cei care au plecat deja, îi pierdem și pe copiii acestora care vor avea legături puține spre deloc cu locul de naștere al părinților, scufundați fiind în “melting pot”-ul american. Totuși, nu îi poate nimeni condamna, dimpotrivă, îi putem doar aplauda pentru realizările obținute. M-am bucurat să aud că unii și-ar dori să revină în România. Trebuie încurajați să facă acest lucru. Sper că discuțiile pe care le-am avut să le dea un pic de speranță. M-a motivat să constat că toți sunt de acord cu faptul că experimentul „Republica Moldova” trebuie să înceteze și că ReUnirea este singura soluție.

Marți

Îmi petrec noaptea de luni spre marți între două continente. Aeroportul din Frankfurt e scufundat într-un val gri-ploios. Drumuri. Din nou drumuri. De peste un an, acestea fac parte din cotidianul meu. Ca deputat de diaspora și ca președinte al Comisiei pentru comunitățile de români din afara granițelor țării am acceptat drumurile ca o componentă inevitabilă a fișei postului. Și nu am niciun regret în acest sens cu excepția faptului că, de multe ori, nu am suficient timp pentru a răspunde solicitărilor pe care le primesc din diverse comunități de români. Sper că sunt, de fiecare dată, înțeles și mi se iartă absențele pentru că ele sunt mereu motivate. Inclusiv acum, această deplasare în SUA a coincis cu o deplasare pe care o anunțasem anterior în Italia, acolo unde îmi propusesem să repet premiera introdusă în viața politică românească – un nou atelier legislativ, primul fiind organizat la Chișinău.

Cu toate acestea, deși sunt pe drumuri, nu sunt niciodată rupt de activități. Internetul și rețelele sociale reprezintă instrumentul perfect pentru a putea continua munca la distanță. Chiar și acum, fiind la sute de kilometri depărtare, țin legătura cu mica și eficienta mea echipă pentru a reuși să răspundem solicitărilor care vin din partea cetățenilor. Mai ales că solicitările sunt din ce în ce mai multe. Există o interdependență directă – cu cât mai multe răspunsuri ofer, cu atât mai multe solicitări primesc.

Aterizez în București, pe geam văd avionul cu care a venit în România premierul japonez Shinzo Abe. O vizită care are loc pe fundalul crizei guvernamentale ocazionate de o nouă debarcare a guvernului de către un partid măcinat de interese egoiste… Diferența de fus orar își spune cuvântul, dar nu am cum să dau curs tentațiilor somnifere pentru că sunt o serie de lucruri pe care trebuie să le soluționez ce țin de logistica unei deplasări parlamentare. Am fost mereu un executant disciplinat al regulilor aferent, ca răspuns la modul în care mi s-a asigurat sprijin constant din partea conducerii Camerei Deputaților privind vizitele de lucru pe care le efectuez.

Miercuri

Chiar dacă suntem în vacanță parlamentară, îmi pregătesc de pe acum calendarul activităților odată ce vom reîncepe o nouă sesiune. Printre priorități, sunt o serie de proiecte legislative care au ca obiectiv îmbunătățirea cadrului legal pentru sprijinul românilor de pretutindeni. Discut telefonic și online cu mai multe organizații non-guvernamentale pentru a avea poziții comune pe marginea legii care prevedea înființarea centrelor comunitare în cazul cărora susțin ideea numirii personalului din rândul comunității în care aceste centre vor fi create. Sper să convingem Ministerul pentru românii de pretutindeni să adopte această formă de organizare.

Avem motive să fim optimiști. La sfârșitul anului trecut, în cadrul dezbaterilor privind bugetul de stat pentru 2018, am reușit să obținem, tot prin eforturi comune, alături de o serie de ONG-uri, mărirea fondurilor alocate pentru proiecte care vor fi implementate în afara țării. Fără acest sprijin care a venit din partea societății civile, nu aș fi reușit să obțin această suplimentare.

Tot săptămâna aceasta, am vorbit cu cu reprezentanți ai Consiliului Românilor de Pretutindeni care sunt, pe bună dreptate, nemulțumiți de faptul că, în 2017, nu a fost organizat Congresul Românilor de Pretutindeni, așa cum prevede în mod clar legislația. Atât eu, cât și întreaga Comisie pentru comunitățile de români din afara granițelor țării, am întreprins toate demersurile necesare în acest sens. Din păcate, nu pot spune același lucru și despre alți factori de decizie implicați. Propun membrilor CRP o întrevedere la Parlament în februarie pentru a identifica soluțiile care să satisfacă toate părțile implicate.

Joi

Astăzi este ziua în care stabilim prioritățile pentru luna martie, o lună importantă în acest an al Centenarului Marii Unirii, luna în care vom marca 100 de ani de la decizia istorică a Sfatului Țării – Unirea Basarabiei cu România. În 2017, am fost printre cei care a intervenit în plenul Parlamentului în dezbaterile care au precedat adoptarea legii privind declararea zilei de 27 martie drept zi de sărbătoare națională în România. Nu a fost un demers pentru festivism în plus. Dimpotrivă, este un act legislativ care contribuie la conștientizarea necesității reeditării actului istoric din 1918.

Am început demersurile necesare pentru organizarea unui eveniment de amploare în Parlamentul României cu această ocazie, preconizat pentru 24 martie curent, cu o zi înaintea unei acțiuni de stradă la Chișinău, atunci când sperăm să organizăm cea mai mare manifestație publică unionistă în capitala celui de-al doilea stat românesc, sub stindardul Alianței pentru Centenar, la a cărei creare am fost onorat să particip vara trecută.

Într-un an decisiv pentru Mișcarea Unionistă, este îmbucurător faptul că politicul și civicul își dau mâna când vine vorba de cel de-al treilea proiect de țară al României după integrarea în NATO și Uniunea Europeană – ReUnirea. Vine un exercițiu electoral în Republica Moldova care se va dovedi crucial, următoarele alegeri parlamentare. Mesajul unionist trebuie să ajungă și în Parlamentul de la Chișinău așa cum a ajuns în cel de la București. Contez în acest sens pe implicarea tinerilor colegi din societatea civilă pe care m-aș bucura să îi văd colegi și în lupta politică pentru reunificare, pentru ca aceasta este singura cale pentru realizarea idealului sfânt al românilor de pretutindeni și din toate timpurile, scenariul german, vot în cele două parlamente.

Vineri

Suntem convocați pentru o sesiune extraordinară ca să validăm noul Executiv de la București. Este păcat că ceilalți membri ai opoziției parlamentare au ales să asiste pasiv la manifestările contraproductive ale unei guvernări iresponsabile. Noi, Partidul Mișcarea Populară, am fost singurii care am venit cu alternative, cu doi politicieni care fac cinste clasei politice românești – europarlamentarul Siegfried Mureșan și președintele executiv al PMP, Eugen Tomac. Din păcate, președintele României s-a arătat mai preocupat de al doilea mandat.

Am avut și o întâlnire la Parlament cu experți de la Ministerul Justiției, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Afacerilor Externe, alături de care am discutat despre un proiect legislativ important care prevede completarea și modificarea legii 21/1991 a cetățeniei române. Nu putem vorbi despre "redobândirea" cetățeniei române atât timp cât noi nu am renunțat la ea și nici statul român nu a emis vreodată un document oficial prin care să ne deposedeze de ea. Trebuie să vorbim despre „recunoașterea" cetățeniei române, lucru care va simplifica procesul de încetățenire a basarabenilor. Dacă voi reuși să transform în realitate acest proiect, mă voi putea declara cu adevărat mulțumit de activitatea mea de parlamentar, una care a fost suficient de plină în primul an de mandat: 49 de propuneri legislative, 2 moțiuni de cenzură, 70 de interpelări și întrebări parlamentare, 155 de comunicate și declarații de presă, 23 de declarații politice, 53 de intervenții de la tribuna parlamentului. Cu toate acestea, cea mai mare satisfacție vine de la mesajele de mulțumire pe care le primesc de la cei care își perfectează acte noi de identitate după ce am reușit să obțin soluția pentru dosarul „minorilor non-cetățeni".

Închei ziua cu planuri pentru săptămâna viitoare. Urmează 24 ianuarie, ziua în care vom sărbători Unirea Principatelor Române cu o serie de activități în diverse localități din România. Apoi, vom continua, alături de Blocul Unității Naționale, seria de donații ca parte a campaniei „100.000 de cărți pentru Centenar" în bibliotecile rurale din Republica Moldova. Pregătim, de asemenea, întâlnirea de pe 28 ianuarie de la Nisporeni, acolo unde voi participa în calitate de prim-vicepreședinte al Partidului Unității Naționale, la întâlnirea cu unioniștii din regiune, la care va fi prezent și președintele Traian Băsescu.

Sursa: Europalibera.org