Referendumul de duminică marchează un punct de cotitură în istoria recentă a Greciei. În primul rând, este vorba despre ultimele propuneri de reformă şi de austeritate ale creditorilor. Guvernul Tsipras i-a refuzat, părăsind masa negocierilor, iar acum cheamă electoratul la urne, pentru a convinge populaţia să răspundă cu un ”nu convins” puterilor internaţionale. Dar pentru că aceste propuneri şi planuri nu mai reprezintă obiectul unor negocieri, este vorba, până la urmă, despre poziţia Greciei în zona euro, despre legătura cu Europa, despre orientarea ţării.

Pentru democraţia europeană, acest lucru reprezintă un scandal de prim-rang, pe care şi-l permite guvernul populist de stânga-dreapta. Alexis Tsipras invocă sus şi tare democraţia. În acelaşi timp, îşi cheamă ţara la un referendum despre interesele financiar-politice, ceea ce este interzis prin constituţia greacă. Alexis Tsipras invocă demnitatea oamenilor, timp în care băncile sunt închise şi cetăţenii în vârstă stau la cozi într-o căldură insuportabilă în faţa bancomatelor, pentru a-şi ridica o infimă parte din pensie. Economia stagnează, politica e dominată de controverse, oamenii sunt disperaţi.

Coşmarul dictaturii

Conform sondajelor, duminică se aşteaptă o luptă foate strânsă între cei care îşi doresc o înţelegere cu creditorii internaţionali şi cei care resping aceste instituţii. Mulţi greci nu prea realizează că în mare, sunt puse în joc răbdarea şi empatia Europei faţă de Tsipras şi consecutiv faţă de întreaga ţară.

Este paradoxal numai la prima vedere faptul că o majoritate covârşitoare, de aproximativ 80 la sută, doreşte să menţină moneda euro. Mulţi cred, din păcate, că o monedă comună puternică e un fel de dar de la Dumnezeu, şi nu rezultatul unei productivităţi constante.

La urma urmei, cu scurt timp înainte de referendum, Grecia pare să fie economic, politic şi mental mai departe de restul Europei ca niciodată. Grecia este lovită, obosită de criza economică fără precedent din ultimii cinci ani, străină de restul Europei, unde domină o cu totul altă cultură politică. În aceste timpuri grele, din care ieşirea pare imposibilă, revin la viaţă coşmaruri uitate ale unui trecut îngrozitor. La 40 de ani după căderea dictaturii, parlamentul Greciei găzduieşte o organizaţie neonazista, ”Zorii Aurii”. Dar între timp, ideile autoritare se regăsesc şi în guvernul Tsipras. Abia ieri, ministrul grec al Apărării, Panos Kammenos, şeful partidului de coaliţie populist de dreapta, AnEl, a asigurat, în contradicţie crasă cu constituţia, că armata este întotdeauna garantul ”securităţii interne”. Premierul de stânga, care era prezent, a zâmbit misterios. Guvernul Syriza creştere un şarpe la sân.

Sursa: dw.de