Dispariţia aeronavei care efectua o cursă comercială din Kuala Lumpur la Beijing în martie 2014, cu 239 de persoane la bord, se numără printre cele mai mari mistere ale aviaţiei din lume.

În ianuarie 2017, Malaezia, Australia şi China au anunţat suspendarea operaţiunilor subacvatice de căutare a zborului MH370, soarta celor 239 de persoane de la bordul aeronavei dispărute rămânând un mister, după căutări în van, în urma cărora s-au găsit doar câteva bucăţi de fuzelaj şi bagaje plutind în derivă pe ocean.

Acea misiune de căutare fără succes a costat 157 de milioane de dolari şi a fost efectuată pe o suprafaţă de 120.000 de kilometri pătraţi. Misiunea a fost încheiată în ciuda faptului că cercetătorii au cerut să extindă căutarea pe o suprafaţă de 25.000 de kilometri pătraţi către nord.

Liow Tiong Lai, ministrul Transporturilor din Malaezia, a spus că o companie privată cu sediul în Houston, Ocean Infinity, va căuta MH370 în special în acea suprafaţă de 25.000 de kilometri pătraţi, urmând să fie plătită doar dacă va găsi avionul.

„Vasul companiei, Seabed Constructor, se îndreaptă către suprafaţa în care vor fi efectuate căutările, profitând de condiţiile meteorologice favorabile din sudul Oceanuli Indian”, a spus Liow Tiong Lai în cadrul unei conferinţe de presă.

Căutările vor începe pe 17 ianuarie, a precizat Oliver Plunkett, director executiv al Ocean Infinity.

Compania Ocean Infinity va fi plătită cu 20 de milioane de dolari dacă avionul va fi găsit în primii 5.000 de kilometri pătraţi în care se vor efectua căutările, 30 de milioane de dolari dacă va fi găsit în 10.000 de kilometri pătraţi, şi 50 de milioane de dolari dacă va fi găsit în suprafaţa de 25.000 de kilometri pătraţi. Dacă aeronava va fi găsită dincolo de această suprafaţă, Ocean Infinity va primi 70 de milioane de dolari.

Prioritatea companiei va fi aceea de localiza epava sau zborul şi aparatele de înregistrare din carlingă şi să prezinte dovezi credibile pentru a confirma locul în care se află avionul, în termen de 90 de zile.

Nava companiei Ocean Infinity este echipată cu opt submarine autonome, dotate cu echipamente de scanare, care se vor deplasa pe fundul mării cu scopul de a obţine informaţii care să fie analizate.

Echipajul navei este format din 65 de persoane, inclusiv doi reprezentanţi guvernamentali din marina Malaeziei. 

Potrivit lui Plunkett, Nava ar putea efectua căutarea în trei sau patru săptămâni şi va putea acoperi o suprafaţă de 60.000 de kilometri pătraţi pe parcursul a 90 de zile – de patru ori mai repede decât în misiunile anterioare.

Oliver Plunkett a precizat că acţionarii companiei vor suporta costurile căutării. 

Între teoriile legate de misterul MH370 se numără aceea că avionul a avut o defecţiune mecanică sau că a fost deviat în mod intenţionat de la traiectoria sa. Mai mulţi anchetatori cred că cineva a deconectat în mod intenţionat transponderul aeronavei, înainte de a îi devia traiectoria cu mii de kilometri deasupra Oceanului Indian.

Cel puţin trei piese de avion colectate din insule ale Oceanului Indian şi de pe coasta de est a Africii au fost confirmate ca aparţinând aeronavei dispărute.

8 martie 2014

Pe 8 martie 2014, 239 de pasageri aflaţi la bordul unui Boeing 777 au dispărut fără urmă în timpul unei călătorii între Kuala Lumpur şi Beijing. În ciuda celei mai scumpe căutări subacvatice din istorie, locaţia prăbuşirii avionului rămâne încă o enigmă.

La începutul lunii octombrie 2017, biroul australian pentru Siguranţa Transporturilor (ATSB) a prezentat marţi concluziile raportului final despre tragedia aviatică.

Raportul abundă în detalii semnificative legat de misiunea de căutare, însă nu aduce aspecte concludente în privinţa locului unde s-ar afla epava aeronavei.

În ianuarie, după 1.046 de zile de căutări, ancheta a fost suspendată, provocând furie printre rudele îndoliate ale pasagerilor.

Suspendarea a survenit în urma unei operaţiuni subacvatice nereuşite la 2.800 de kilometri distanţă în largul coastei Australiei de Vest. În timpul operaţiunii, a fost folosit un detector sonic de 160 de milioane de dolari. Chiar dacă nu au fost găsite noi dovezi privind locaţia avionului, misiunea subacvatică a ajutat, totuşi, la eliminarea unei mari porţiuni din ocean în privinţa locurilor cu „probabilitate ridicată” în care s-ar fi prăbuşit aeronava.

Acest lucru, subliniază ATSB, înseamnă că înţelegerea zonei de prăbuşire „este mai bună decât a fost vreodată”.

În urma căutărilor, o reanaliză a imaginilor din satelit a restrâns zona în care s-ar putea afla epava la o suprafaţă mai mică de 25.000 de kilometri pătraţi, se mai arată în raportul ATSB.

Tot în octombrie, cealaltă agenţie guvernamentală australiană care se ocupă de căutarea zborului MH370, Commonwealth Scientific and Industrial Research Organization, a dat publicităţii un raport separat. Raportul subliniază că ipoteza legată de intervalul de timp în care aeronava companie Malaysia Airlines a dispărut – între martie şi aprilie 2014 – rămâne relevantă, dar nu oferă nicio perspectivă legată de locaţie.

În august, autorităţile australiene au făcut publice mai multe imagini surprinse din satelit, care arată 12 obiecte care plutesc în apropiere de locul în care se crede că s-a prăbuşit avionul Malaysia Airlines MH370.

Fotografiile au fost făcute la 2 săptămâni de la dispariţia zborului, pe 8 martie 2014. Imaginile au fost analizate de ATSB. Cercetătorii au folosit imaginile pentru a determina o nouă zonă de căutare a avionului dispărut, o suprafaţă de 5.000 de kilometri pătraţi, la nord de zona în care au avut lo căutările iniţiale.