Dintre țările post-sovietice, Republica Moldova s-a confruntat, probabil, cu cele mai mari probleme legate de identitate. Nu este vorba doar despre etnie, limbă și alegerea civilizației: stat sau regiune – aceasta este întrebarea principală. Iar această situație este radical diferită de cea ucraineană”, scrie jurnalistul ucrainean Andrei Bondarenko, pentru eurointegration.com.
Dacă ideea „absorbției” țării noastre (Ucraina – n.r.) a fost mult timp cultivată în țara vecină, în Rusia, la Chișinău susținătorii acestui concept sunt nationaliștii moldoveni. Comuniștii de aici sunt adepții independenței, iar liberalii (de fapt – ultraradicali) vor unificarea cu România. Unirea dă speranță pentru viitor pentru unii, și temeri altora, comentează jurnalistul ucrainean.
Acesta a preciază că denumirea limbii nu este o problemă lingvistică, ci una politică. „Lupta pentru limbă a fost prima etapă a unioniștilor în dorința de reîntregire cu Romania”.
Conform Constituției, în Moldova este recunoscută ca fiind oficială „limba moldovenească pe baza grafiei latine”, dar, în decembrie 2013, Curtea Constituțională a declarat că oficială este limba română.
Evenimentele din ultimii ani au arătat că frontierele Europei nu sunt la fel de inviolabile. Deci, posibilitatea unirii României cu Republica Moldova nu este exclusă, arată jurnalistul.
„Și dacă acest lucru se întâmplă, Ucraina ar trebui să fie gata pentru revendicări teritoriale. În plus, așa cum au arăatat evenimentele din țara noastră (Ucraina – n.r.), ieșirea din sfera de influență a Rusiei este generatoare de conflict armat. Iar terenul pentru acest conflict, în regiunile vorbitoare de limbă rusă din Moldova şi Transnistria, este deja pregătit”, conchide jurnalistul ucrainean.