Weah a obţinut o victorie clară în cadrul alegerilor de ieri, reuşind să se impună în 12 din cele 15 regiuni ale Republicii Liberia. Principalul său concurent şi vicepreşedinte al Liberiei, Joseph Boakai, a câştigat în doar două regiuni. 

Preşedintele ales a postat un mesaj pe Twitter pentru a le aduce mulţumiri votanţilor. 

Statutul de vedetă a fotbalului mondial — Weah a fost primul jucător african care a câştigat Balonul de Aur în 1995 — l-a ajutat pe fostul atacant să obţină această victorie la alegeri în Liberia, unde 60% din populaţie au mai puţin de 30 de ani, notează sursa.  Fostul fotbalist a mai candidat, fără succes, şi la alegerile prezidenţiale din anii 2005 şi 2011.

Mesaj-sinteză al lui Băsescu. Ce trebuie să înţeleagă românii din emoţiile şi dorinţa fostului preşedinte al ţării?

ONG-urile #rezist la Guvern: Tudose ia în calcul să ceară arbitrajul Comisiei de la Veneţia pe legile justiţiei

George Weah este considerat cel mai mare fotbalist african din istorie. Renumele fostului atacant nu este egalat decât de camerunezului Samuel Eto o, fostul vârf al Barcelonei şi al celor de la Inter Milano. Weah a intrat în istorie în 1995, atunci când a devenit primul jucător de pe „Continentul Negru” care câştigă „Balonul de Aur”, cel mai important premiu acordat unui fotbalist.

Weah s-a născut în 1966, la Monrovia, capitala Liberiei. Într-o ţară care n-a contat niciodată în fotbal, fiind departe de performanţele reuşite de-a lungul vremii de Camerun, Nigeria, Coasta de Fildeş, Tunisia, Algeria sau Africa de Sud. Weah a deprins tainele fotbalului în ţara natală, într-un mediu ostil, marcat de sărăcie, foamete şi conflicte interne. A jucat Mighty Barrolle şi Invincible Eleven, în perioada 1985-1987, apoi a ajuns la Africa Sports, în Coasta de Fildeş. A stat aici doar câteva luni şi tot în 1987 s-a transferat în Camerun, la gruparea Tonnerre Yaounde. La 22 de ani, viaţa lui Weah se schimbă. Este ochit de Arsene Wenger, un antrenor care la acea vreme nu spunea prea multe în fotbal, şi antrena pe AS Monaco. Francezul îl citeşte repede pe atacantul african, înzestrat cu viteză, agilitate şi un deosebit simţ al porţii. În 1988, liberianul ajunge să joace în Ligue 1 şi nu dezamăgeşte. Timp de patru ani îmbracă tricolul „roş-albilor”, pentru care marchează, în campionat, 47 de goluri în 103 partide. Ascensiunea lui Weah continuă la PSG, formaţie cu care semnează în 1992. Stă în capitala Franţei timp de trei ani şi străluceşte alături de David Ginola. 32 de goluri în 96 de meciuri reuşeşte liberianul, care în 1995 ajunge la AC Milan.

Este şi anul în care George devine cel mai bun fotbalist al lumii. În Italia reuşeşte să se remarce cu adevărat şi să devină unul dintre atacanţii legendari ai fotbalului. De vârful african se leagă unul dintre golurile colosale reuşite vreodată pe un stadion. În 1996, pe „San Siro”, într-o partidă cu Verona, Weah a luat mingea din propriul care, a driblat tot ce i-a stat în cale şi l-a învins pe portarul advers. Pleacă de la Milan în 2000 şi îşi trăieşte ultima parte a carierei la Chelsea, Manchester City, Marseille şi Al-Jazeera, dar fără mari satisfacţii.