Sala de sosiri de la aeroport a devenit, în aceste zile, neîncăpătoare. Bine dispuși, unii chiar cu lacrimi de bucurie în ochi își așteaptă nerăbdători rudele care revin din Italia, Polonia, Rusia sau Olanda.
„Aștept omul care este sensul vieții mele. Da, este greu, dar ne străduim să trecem peste”.
„Emoțiile sunt foarte mari. Ca și orice bunică care își așteaptă toți copii acasă ca să întâlnim sărbătorile”.
„Pe fiică o așteptăm cu copii. Planificăm să sărbătorim Crăciunul și Anul Nou în familie”.
„- Pe cine aștepți tu? – Pe bunelul, bunica și tăticu”.
Elizaveta s-a stabilit în Italia, împreună cu familia, de 10 ani. Sărbătorile o aduc însă acasă. Nu poate rămâne aici, deoarece nu are de lucru, spune ea: „Este mama, sunt nepoții. Am venit să-i vedem. Facem sărbătorile și plecăm înapoi în Italia”.
Bucuria revederii nu poate fi descrisă în cuvinte. Acest tătic nu și-a văzut fiica de câteva luni. A plâns când a luat-o în brațe.
„- Vă văd în lacrimi, emoționat. – Nu se redă în cuvinte. Cred că fără familie nu mai plec nicăieri”.
„Nu știam pe cine să îmbrățișez mai repede”.
„Soțul meu iubit. Am venit să-l întâmpin și am vrut să-l surprind. – Cât timp nu l-ați văzut? – Foarte mult timp nu ne-am văzut. Cam o zi”.
„E o plăcere ca să îi vezi sănătoși pe toți împreună”.
„Tare plăcut și emotiv. Nu i-am văzut atâta timp și îmi era dor de ei”.
Conform statisticilor oficiale, peste 500 de mii de moldoveni au părăsit până în prezent țara. Neoficial, însă, cifra a depășit demult 1 milion, majoritatea oameni economic-activi.
Reporter: Beatrice Dornean, Parascovia Spic
Imagini: Oleg Cozlov
