Mesaj EMOȚIONANT al unei victime a deportărilor din Basarabia la moartea Regelui Mihai: „I-am înmânat un colac mare pe un prosop...”
Doliu în Ţara Românească. Doliu în inimile tuturor românilor de pretutindeni. Este o mare pierdere pentru întreaga Românie şi pentru toţi românii din întreaga lume.
Am avut fericirea în viaţa mea să-l văd pe Majestatea Sa Regele Mihai de două ori. Prima dată în vara anului 1936, când, împreună cu Majestatea Sa Regele Carol al II-lea al României, au vizitat oraşul Chişinău şi, la întoarcere spre Bucureşti, au trecut prin orăşelul Hânceşti, unde au fost întâmpinaţi de un cor care a cântat imnul regal:
Trăiască Regele, În pace şi onor,
De Ţară iubitor, Şi-apărător de Ţară.
Tatăl meu care a fost decorat cu Crucea de Aur de către Majestatea Sa Carol al II-lea s-a apropiat şi i-a înmânat Regelui un colac, aşezat pe un prosop foarte mare şi frumos, având de jur împrejur horboţică croşetată de mama. Majestatea Sa Carol al II-lea a luat, zâmbind, colacul, l-a sărutat şi i l-a dat persoanei care îl însoţea, s-a salutat cu tata, strângându-i mâna, a vorbit ceva cu el, apoi s-a salutat cu tot poporul, ridicând mâna.
M-am uitat atent la Prinţul Mihai, un băiat extrem de serios, îmbrăcat în uniformă de străjer – costum şi bască albastră. Dânsul n-a zâmbit nici măcar o dată.
După 70 de ani, în anul 2006, l-am văzut pe Majestatea Sa Regele Mihai la inaugurarea Cimitirului ostaşilor români căzuţi în al Doilea Război Mondial, din localitatea Ţiganca, Republica Moldova.
Cu mândrie în suflet, având ocazia să-l văd a doua oară, i-am înmânat un colac mare pus pe un prosop, spunându-i următoarele cuvinte:
„Măria Ta, 70 de ani în urmă, în 1936, Dumneavoastră, împreună cu Majestatea Sa Regele Carol al II-lea, aţi vizitat oraşul Chişinău şi, la întoarcere spre Bucureşti, aţi trecut prin orăşelul Hânceşti, unde aţi fost întâmpinaţi de o mulţime de locuitori ai Basarabiei cu aplauze şi strigăte „Trăiască Regele!”. Atunci, tatăl meu i-a înmânat Majestăţii Sale Regelui Carol al II-lea un colac mare, pe un prosop brodat frumos de mama mea. Majestatea Sa Carol a primit acel colac cu plăcere. Astăzi, cu bucurie că ne-aţi vizitat, Vă înmânez şi eu acest colac în amintirea tatălui meu, care a fost devotat Patriei Mame România. Însă, la 13 iunie 1941, organele barbare sovietice au deportat familia noastră în pustiurile Kazahstanului, iar tata a fost condamnat la moarte prin împuşcare numai pentru că a fost nouă ani primar şi deputat în Parlamentul României. Pentru merite deosebite, tata a fost decorat de către Majestatea Sa Regele Carol al II-lea cu Crucea de Aur. Tata a mai fost şi secretar al Partidului Liberal din Basarabia, a conlucrat cu ministrul Afacerilor Interne al României Ion Inculeţ, care era şi preşedintele Partidului Liberal al Basarabiei”.
Când Majestatea Sa Regele Mihai a luat colacul şi prosopul, mâinile îi tremurau, probabil de emoţie, amintindu-şi de anii copilăriei, de familia sa şi de groaznica tragedie a popoului basarabean.
Eu cu durere în suflet transmit condoleanţele mele tuturor românilor de pretutindeni. Dumnezeu a luat un suflet care va fi aranjat în rând cu toţi sfinţii”.
Valentina Sturza, deportată de două ori, în 1941 şi în 1950
Chişinău, 6 decembrie 2017
MĂRTURII despre foametea organizată de sovietici în Basarabia: „Sătenii mergeau prin sat ca niște umbre fantomatice. Deseori, se prăbușeau la pământ și rămâneau întinși pe jos. Mai târziu venea cineva din familie să-i ridice. Dacă venea…”
Cerbi STOPAȚI la vamă. ANSA nu a admis pe teritoriul R. Moldova mai multe animale, deoarece agentul economic nu avea actele în regulă
Rusia pune în pericol MII de zboruri civile. Incidentele ar fi avut loc inclusiv în R. Moldova