O rază de speranţă pentru locuitorii unuia dintre cele mai poluate oraşe ale lumii. Uzina siderurgică din Taranto, Italia, va intra în proces de modernizare. După o amânare de trei ani, proprietarii au anunţat ieri că vor începe lucrările peste două luni.
Partea veche a oraşului este ca oricare alta din Italia: străzi înguste miros de mâncare, turişti veniţi din toată lumea pentru să viziteze singura regiune spartană din afara Greciei. Însa dincolo de acest pod se află problema localnicilor: o zonă industrială de suprafaţă dublă decât a oraşului unde își are sediul cea mai mare oţelărie din Europa.
200.000 de oameni trăiesc la Taranto. Dar din cauza poluării provocate de oţelărie, speranţa de viaţă aici e mai mică decât în alte părţi ale Italiei, iar frecvenţa îmbolnăvirilor şi mai ales a cazurilor de cancer este cu adevărat înspăimântătoare, conform digi24.ro.
În șase ani, au murit din cauza mediului în care trăiesc, din cauza aerului pe care îl respiră, 10.500 de oameni, și alți peste 26.000 s-au îmbolnăvit tot din aceleași motive.
Alessandro Marescotti, jurnalist și filosof: „Multă vreme ni s-a spus că fumul nu este periculos, pentru că de fapt sunt vapori de apă, dar în realitate acolo în complex, pe lângă vaporii de apă sunt şi pulberi contaminate, hidrocarburi, tot soiul de substanţe cancerigene.”
Cel mai rău este în Ziua Vântului. De fapt sunt nenumărate zile botezate astfel, când vântul bate dinspre oţelărie înspre oraş şi aduce cu el tot ce e mai rău. Se închid şcolile şi localnicilor li se cere să stea cât mai puţin în aer liber.
Grazia Parisi, medic pediatru: „Copiii care merg prin cartier când bate vântul ajung la mine plini de minerale. Am găsit minerale în ureche, în nas, pe păr.”
Alessandro Marescotti, jurnalist și filosof: „Aici, aproape de ILVA (oţelărie – n.r.), au crescut cazurile de boli periculoase cum este cancerul, cum sunt afecţiunile cerebrale. Au găsit o cantitate ridicată de dioxină în laptele matern.”
Oţelăria a contribuit cu multe miliarde de euro la bugetul Italiei, iar o restrângere drastică a activităţii acesteia sau închiderea ar aduce cu sine o explozie a şomajului. Totuşi, aşa nu se mai poate. Pământul aparent inofensiv din grădini şi de pe stradă este atât de plin de minereu de fier, încât are propriile proprietăţi magnetice.
Oțelăria a fost de mai multe ori aproape de faliment, așa că a fost privatizată. Doar că cei care au venit nu au făcut mai multe pentru mediu. Acum, primăria şi guvernul se acuză reciproc că nu vor să găsească o soluţie de durată.
Grazia Parisi, medic pediatru: „Avem apa mării, straturile de pământ, 20 de kilometri în jurul fabricii poluați, avem aerul poluat. Noi suntem un oraș distrus”.