– În timpul construcţiei gazoductului Iaşi–Ungheni, au fost înregistrate „probleme de sistem”, citându-l pe Iurie Leancă. Lucrările pe teritoriul R. Moldova au fost efectuate de o întreprindere obscură implicată în mai multe scandaluri de corupţie în perioada guvernării comuniste. Ce va face executivul pentru a preveni aceste probleme?

Nu pot să îmi expun opinia despre construcţia gazoductului Iaşi–Ungheni, pentru că am fost angajat la Ministerul Economiei în mai 2016. În ce priveşte desfăşurarea procedurilor de achiziţii, aceasta va fi efectuată în baza standardelor BERD, care ţin cont de toate aceste elemente. Deoarece sursele de finanţare provin de la partenerii de dezvoltare, aceştia vor fi cei care vor monitoriza procesul. Sarcina R. Moldova este să asigure desfăşurarea acestui proces. Calitatea va fi monitorizată de partenerii de dezvoltare.

– Ca în cazul supravegherii reabilitării drumurilor din Chişinău? Vă referiţi la „prestidigitaţia” monitorizării construcţiei drumurilor din Chişinău, care au o calitate îndoielnică?…

Mă abţin să comentez acest subiect.

– Ce ne puteţi spune despre factorii care se opun construcţiei gazoductului Ungheni–Chişinău, de exemplu, Moldova-Gaz?

Nu cred că este corect să afirmăm că există anumiţi factori care blochează acest proiect. În afară de autorităţile moldoveneşti şi finanţatori, nu are nimeni puterea să blocheze implementarea acestui proiect, inclusiv Moldova-Gaz.

– Până la urmă, gazul românesc, s-a declarat, circulă prin ţevile ruseşti?…

Este eronată această afirmaţie. Avem un sistem unic de transport şi distribuţie a gazelor naturale. Gazele intrate în sistem prin interconectorul Iaşi–Ungheni, pentru a ajunge la consumatorul final, urmează să fie transportate şi distribuite prin infrastructura existentă ce aparţine în mare parte SA Moldova-Gaz, în care statul deţine o cotă de proprietate. Serviciul de transport şi distribuţie a gazelor naturale este reglementat de stat. Conform legislaţiei naţionale, este prevăzut accesul liber la reţea pentru orice furnizor de gaze naturale. Astfel, este total greşită abordarea de dublare a infrastructurii pe motiv că nu se vrea utilizarea anumitor reţele ce aparţin unui anumit proprietar.

– Câte procente controlează statul moldovenesc din reţeaua de distribuţie a gazelor naturale?

Dacă vorbim despre activele SA Moldova-Gaz, statul deţine circa 35%. Începând cu 2001, au fost mai multe programe naţionale de gazificare a Republicii Moldova, cu finanţare din bani publici. Au mai fost programe la nivel local. Aşa s-a desfăşurat procesul în acel moment, nu a fost o abordare sistemică, cu instituirea unui registru de evidenţă a acestor proprietăţi, avem în mare informaţiile, dar suntem la etapa de clarificare, pentru a stabili lista exhaustivă a proprietăţilor statului, la nivel local şi central. Ministerul Economiei este în proces de clarificare a acestui aspect. Dacă ne referim doar la reţelele de transport de gaze naturale, atunci, din aproximativ 1600 km de conducte de gaze naturale, o parte mică este în proprietatea statului. De fapt, întreaga infrastructură de transport de gaze este în proprietatea SA Moldova-Gaz.

– Când va demara totuşi construcţia gazoductului Ungheni–Chişinău, despre care se vorbeşte atât de mult încât toată lumea a uitat de el?

Vorbim de extinderea proiectului de interconectare a sistemelor de transport de gaze naturale ale R. Moldova şi României. Prima etapă a fost încheiată în 2014, pentru a putea finaliza proiectul, este nevoie să extindem gazoductul Iaşi–Ungheni până la Chişinău.

În acest scop a fost elaborat un studiu de fezabilitate de către R. Moldova şi finanţatori. Au fost negociate şi semnate acordurile de finanţare. Costurile estimate se ridică la 93 mil. euro, din aceştia câte 41 de milioane de euro sunt acordate de BERD şi BEI, 10 milioane constituie suportul bugetar direct oferit de către UE, finanţare nerambursabilă, şi circa un milion de euro reprezintă contribuţia statului moldovenesc.

– Prin urmare, acest obiectiv va fi construit pe banii partenerilor dezvoltare…

Absolut, pe banii partenerilor noştri, dar cea mai mare parte din aceste mijloace, 82 de milioane de euro, vor fi bani împrumutaţi în condiţii concesionale în baza garanţiilor suverane. Acordurile de finanţare au fost semnate în decembrie 2016 şi urmează să fie ratificate de parlament.

– Spuneţi-ne, vă rog, pe scurt cât de important este acest gazoduct pentru Moldova.

Acest obiectiv este foarte important, deoarece constituie alternativa asigurării cu resurse energetice a R. Moldova. Menirea lui este să garanteze în întregime consumul de gaze naturale a R. Moldova, cu condiţia consolidării de către Trans-Gaz România a sistemului de transport de gaze naturale în Moldova din dreapta Prutului, proiect aflat în demarare, ca ulterior capacitatea acestuia să depăşească consumul R. Moldova. Acest fapt va conferi statului moldovenesc calitatea de culoar de tranzit de gaze naturale pe ambele direcţii Vest–Est şi invers.

– Având în vedere că moldovenilor nu le pasă de raţiuni de securitate energetică, bănuiesc că ştiţi care este întrebarea consumatorilor de gaze naturale?… Va fi acest gaz mai ieftin?

Noi ne mişcăm spre edificarea pieţelor libere în R. Moldova, atât în domeniul energiei electrice, cât şi al gazelor naturale, suntem la etapa implementării legislaţiei europene. La mijlocul lui 2018, va fi finalizat procesul de elaborare şi adoptare a cadrului normativ, care va asigura implementarea legislaţiei ce impune crearea şi funcţionarea pieţelor libere în domeniul electric şi al gazelor naturale. Prin urmare, preţurile vor fi reglementate de piaţă, şi nu de furnizorul nostru tradiţional, Gazprom, ceea ce este foarte important. Pe moment, nu vă pot spune dacă preţurile vor fi mai mari sau mai mici.

Jurnal de Chişinău