Sindromul burnout sau sindromul arderii profesionale, cunoscut cu numele său scurt, burnout, este starea de epuizare, fizică și psihică, care apare, de regulă, ca urmare a unei activități profesionale intense pe o durată lungă de timp.
Conceptul de burnout a apărut la începutul anilor ’70 referitor la ceea ce experimentau diverse persoane în situații acute de stress și este o metaforă, respectiv așa cum o lumânare arde până la epuizarea cerii din care este făcută, așa o persoană muncește până când resursele sale se termină și apar manifestări ale epuizării care o împiedică să lucreze eficient. Pentru a preveni sau trata sindromul de burnout este evident necesar să știm ce este, să recunoaștem simptomele, etapele acestuia și să încercăm să identificam cauzele.
Semnele burnout-ului:
# Oboseală cronică. La etapele timpurii, poate fi simțită o lipsă de energie și o oboseală ce se întinde pe tot parcursul zilei. La etapele avansate, vă simțiți extenuat și scurs emoțional și fizic, anticipând neplăcut ziua de mâine.
# În prima perioadă, puteți avea dificultăți de a adormi sau de a dormi o zi sau două pe parcursul unei săptămâni. La etapele mai avansate, insomnia se poate transforma într-un coșmar persistent: oricât de obosiți n-ați fi, nu puteți adormi.
# Probleme de memorie, concentrare, atenție. Lipsa focalizării și o ușoară stare de uitare sunt primele semne. Mai târziu, problemele pot ajunge în punctul în care să nu mai puteți face față sarcinilor pe care le aveți.
# Simptome fizice. Acestea pot include durerea în piept, palpitații ale inimii, dificultate de a respira, dureri gastro-intestinale, amețeală, leșin și/sau dureri de cap.
# Boală. Deoarece corpul este extenuat, sistemul imunitar e slăbit, făcându-vă astfel mult mai vulnerabili în fața infecțiilor, răcelilor, gripei etc.
# Pierderea apetitului. În prima perioadă, puteți să nu simțiți foamea și să scăpați câteva mese. Mai târziu, puteți să vă pierdeți definitiv pofta de mâncare și astfel să pierdeți semnificativ din masa corporală.
# În prima perioadă, e posibil să simțiți o ușoară tensiune, îngrijorare și iritare. Cu cât vă apropiați de burnout, anxietatea poate deveni atât de serioasă, încât să vă afecteze viața profesională, dar și pe cea personală.
# În prima fază, puteți simți o ușoară tristețe, pe alocuri neputință, urmate de sentimente de vină și lipsă de valoare. În faza avansată, vă puteți simți profund deprimat(ă), gândindu-vă că lumea ar fi mai bună fără prezența voastră. Dacă depresia a ajuns la o astfel de fază, trebuie să consultați imediat un specialist.
# În prima fază, aceasta se poate manifesta ca o tensiune interpersonală și iritabilitate. În fazele mai avansate, puteți avea crize serioase de furie, care pot duce la certuri mari la serviciu și acasă. Dacă furia ajunge la punctul în care se transformă în acțiuni violente împotriva colegilor sau celor apropiați, apelați de urgență la un specialist.
Republica Moldova trece printr-un proces de reformare a sistemului de sănătate mintală*. Astfel, în toate raioanele și municipiile din țara noastră activează Centre comunitare de sănătate mintală. Aceste centre intră în subordinea centrelor de sănătate și oferă inclusiv servicii de consiliere psihologică gratuit și confidențial.
Dacă resimțiți semnele arderii profesionale sau ale altor probleme de sănătate mintală, discutați cu medicul de familie sau apelați cu încredere la specialiștii Centrelor comunitare de sănătate mintală.
În continuare, vă invităm să aflați cum au trăit câțiva profesioniști din Moldova experiența arderii profesionale.
„Îmi place mult locul meu de lucru și cred că am avut noroc să găsesc o slujbă care îmi oferă atâta satisfacție. Cu toate acestea, apar niște riscuri atunci când ne concentrăm prea mult pe lucru. Dedicându-ne trup și suflet activității de la birou, sfârșim prin a lucra prea mult. Nu atragem atenție celorlalte părți ale vieții noastre și necesității de a ne odihni din când în când. În cariera mea, au fost mai multe perioade când m-am simțit extrem de obosită și epuizată. Corpul meu s-a „revoltat” de fiecare dată și mă simțeam rău. Asta mă obliga să-mi iau o vacanță și prevenea dezvoltarea sindromului de ardere profesională. Sunt recunoscătoare organismului meu pentru că a știut să frâneze până a fi prea târziu. Folosesc mai multe tehnici pentru a face față stresului. În primul rând, am avut mare noroc să lucrez în echipe unde oamenii se ajută reciproc. Cred că e crucial să ai pe cineva pe care poți conta, pentru ca să nu fii singur în perioade stresante și să ai cu cine împărți povara. Apoi, încerc să-mi planific bine sarcinile, pentru a echilibra în timp volumul de lucru. Asta mă ajută să evit perioade de stres extrem. În al treilea rând, investesc în bunăstarea mea fizică. Și ultimul sfat, dar nu cel din urmă: încerc să mă deconectez din realitatea de birou după ce ies de acolo. Asta nu e chiar dificil de făcut, fiindcă am doi copii mici, care nu mă lasă să mă gândesc la lucru niciun minut, atunci când suntem împreună. Orice angajator ar trebui să fie preocupat de crearea unui mediu de lucru confortabil și pozitiv. Asta e important nu doar pentru angajați, se răscumpără chiar și pentru angajatori. Am parte de un angajator foarte înțelegător, care apreciază echilibrul dintre lucru și viață personală. Asta mă ajută să îmbin un post cu multe responsabilități și o familie. De fapt, e unul dintre motivele de bază pentru care aleg să lucrez la Agenția Elvețiană pentru Dezvoltare și Cooperare”, spune Simone Giger, directoarea Agenției Elvețiene pentru Dezvoltare și Cooperare.
„În orice activitate cu dedicație și suflet ajungi la o situație când te simți epuizat sau copleșit. În experiența mea, au fost câteva cazuri când eram aproape de asemenea stare și era important să sesizez asta din prima. Anume auto-sesizarea mi-a permis să trec prin perioade psihologice mai complicate cu pierderi minime. Încerc să las lucrul “la lucru” când ajung acasă. Sau plecând la odihnă, mă odihnesc reducând la minim contactele cu „lucru”. La birou, practicăm cu colegii activități de socializare, iarăși reducând la minim discuțiile despre „lucru”. În timpul zilei, facem pauze de ceai și ciocolată. Ascultarea propriului corp și psihic este cea mai importantă tehnică pentru prevenirea arderii profesionale. Odată sesizate primele simptome, mă gândesc soluții pentru prevenirea agravării – câteodată îmi iau o zi-două libere, câteodată cer colegilor ajutor în preluarea unui subiect care mă copleșește.La fel este important și un hobby sau sport. În absolută majoritate a cazurilor, angajatorii din Moldova nu se gândesc mult la bunăstarea psihologică a angajaților. Nu oferă posibilități pentru regimul flexibil de lucru, chiar dacă procesul de lucru ar permite, forțează disciplina de cazarmă fără motive justificative. În general, angajații sunt tratați ca „resurse umane”, „consumabile” pentru producție, și nu ca oameni. Sunt exemple de bune practici la acest capitol, dar ele sunt puține deocamdată”, spune Veaceslav Balan, coordonator al Oficiului ONU pentru Drepturile Omului Moldova.
„Lucrez în domeniul asistenței paliative de peste 10 ani. Poate nu am avut ardere profesională clasică, dar au fost episoade când simțeam că sunt complet epuizată și incapabilă să-mi îndeplinesc toate sarcinile de la serviciu. E foarte important lucrul în echipă. De asemenea, în afară de serviciu, există alte domenii interesante care mă ajută să-mi reîncarc bateriile: cinema, muzică, teatru, expoziții, comunicarea cu oameni dragi și plăcuți, shopping, sport. Încerc să mă bucur de orice mărunțiș plăcut și neașteptat și nu las nimic să fie amânat sau realizat în altă viață”, menționează Natalia Carafizi, doctor, Fundaţia Filantropică Medico-Socială „Angelus Moldova”.
„Obosit? Da, sunt obosit și o spun în fiecare zi. De cele mai multe ori sunt stresat, chiar și acasă sau în weekenduri. La un moment dat, cred că m-am obișnuit cu asta și nu e sănătos pe termen lung. Lucrez aproape 24 de ore, chiar și când dorm. Mă trezesc cu gânduri pentru un concept sau un plan. De obicei, când se întâmplă asta, nu mă simt odihnit. Dar doar de dragul pasiunii pe care o investesc în proiect, nu mă deranjează stresul. Nu-mi aduc aminte când am dormit ultima oară 6 ore pline. Chiar dacă nu am ceva concret de făcut, sunt obișnuit cu idea că trebuie să fac ceva. Gândurile mă țin treaz și încep să „bântui” prin apartament, simt neliniște și tot restul. Aproape 70 de procente din gândurile mele din fiecare zi sunt despre lucru. Din experiență, am descoperit că sarcinile multiplice provoacă oboseală extremă la lucru. Asta afectează uneori relația cu colegii mei apropiați. Am descoperit că cea bună cale pentru mine e să am 2 sarcini pe zi – una îndeplinită complet și alt pe jumătate în ideea să fie îndeplinită în ziua următoare. Soluția asta m-a ajutat să funcționez mai bine, mi-a dat mai mult timp să mă concentrez pe calitate și pe detaliu în muncă. Am încetat să planific multe lucruri deodată”, spune Abayomi Ogundipe, coordonator al organizației TEKEDU, fondator al inițiativei Girls Go IT.
„Îmi pare rău că organismul nostru nu are resurse nelimitate. Dacă ar fi așa, aș putea să răstorn munții, să fac tot ce mi-am pus în gând. Dar din păcate la fel ca toți oamenii, am și eu perioade mai dificile, când mă simt insuficient de bună și sunt gata să dau mâinile în jos. Îmi iubesc job-ul, îmi plac rezultatele obținute și mă inspiră, dar uneori nu fac față provocărilor și ritmului de viață. Din acest motiv, caut și eu ajutor pentru a încerca să păstrez echilibrul între viața de la birou, viața personală și pacea interioară. Însă și mai mult mă îngrijorează faptul că sunt responsabilă de viețile și bunăstarea colegilor mei. Suntem o familie și conviețuim minimum 8 ore pe zi împreună. Așa am ajuns să trăim bucuriile și amarul fiecăruia dintre noi, iar atunci când un coleg sau o colegă e în prag de ardere profesională, acest lucru îl simțim cu toții. Nivelul de empatie de care dau dovadă toți cei din jurul meu mă încurajează și mai mult. Caut soluții de a organiza lucrul astfel încât să asigur eficiență, dar și un mediu cât mai favorabil pentru toată echipa. Mi-aș fi dorit să pot oferi mai multe zile libere, dar suntem la mijloc de reformă și nu ne putem permite acest lux. De asta, mai organizăm uneori ieșiri cu colegii la sfârșit de săptămână sau încercăm să identificăm activități anti-stres: plimbări în parc în timpul prânzului, mergem la TIR uneori sau facem un picnic în afara orașului. Acum, că vine frigul, am să aduc de acasă flori de tei și de salcâm pentru pauzele de ceai în echipă”, explică Victoria Condrat, manager local al proiectului moldo-elvețian „MENSANA – Suport pentru reforma serviciilor de sănătate mintală în Moldova”.
*Reforma în sistemul de sănătate mintală din Moldova este implementată în cadrul proiectului moldo-elvețian MENSANA, în conformitate cu necesitățile de reformare ale Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. Detalii pe www.trimbos.md
