Nopți nedormite, muncă, exerciții, prieteni, echipă, aplauze și faimă. Actoria este într-adevăr o mare provocare. De acest lucru s-a convins și Maria Anton, studentă a anului patru la Academia de Muzica Teatru si Arte Plastice, Facultatea Actorie, Teatru și Cinema.
Cu toate că nimeni din familia ei nu are legătură cu actoria și cu toate că părinții o vedeau la medicină, Maria a decis să aleagă actoria. Totul a început din clasa a noua.
,,Nu am o explicație concretă și rațională de ce am făcut anume această alegere. Prima experiență în acest domeniu, am avut-o când făceam parte din-o trupă de teatru de amatori. Uneori organizam spectacole la care erau prezenți profesorii, colegii de clasă și părinții. La unul dintre ele, publicul a început să aplaude atât de tare încât mi-a creat emoții de nedescris, văzând în ochii lor entuziasm și plăcere. Am simțit o energie atât de nebună, încât mi-am promis că într-o zi voi deveni o actriță adevărată.”
Cheia succesului în actorie este curajul, îndrăzneala și improvizarea. Maria a venit la această facultate foarte încrezută și pregătită de orice provocare.
,,Cunoșteam faptul că nu va fi simplu, dar îmi aminteam de sfatul unui prieten care mi-a zis că dacă merg la actorie, să nu îmi fie frică să arăt penibil sau urât. Sunt roluri în care trebuie să arăți bine. Dar scopul nu este de a îți etala frumusețea, doar nu suntem modele. Nu toate rolurile sunt Lady vamp, în rochie neagră, cu diamante și buze roșii. Sunt cazuri când trebuie să joci un băiat, o văcuță sau un câine, și acest proces de lucru este mai interesant, pentru că experimentezi, te gândești și analizezi cum se mișcă un câine, ce expresie a feței are, cum este vocea și cum reacționează aceasta în anumite situații.”
Se zice că: „Actorii sunt stâlpii teatrului, ei trebuie să vină primii şi să plece ultimii.” Maria recunoaște că are un program încărcat, lecțiile durând uneori până seara. Aceasta petrece la facultate 12 ore, pline de repetiții și exerciții.
,,Pentru a deveni un actor cu adevărat bun, este nevoie de extrem de multă muncă. Nu cred în noțiunea de talent, în schimb, cred în faptul că unii sunt mai sensibili, alții nu, unii sunt mai emotivi, alții mai puțin. Cel mai mult contează să faci același lucru asiduu de zeci de ori pe zi. Deci, zilnic să faci un training vocal respirator. Iar pentru o formă fizică bună, antrenamentele sportive sunt esențiale. Actorul trebuie să-şi stăpânească perfect corpul şi vorbirea, deoarece sunt singurele instrumente la dispoziţia actorului pe scenă. Cititul la fel este nespus de important, pentru că din sală, se vede tot: omul care are cunoștințe vaste, omul care a muncit pentru un rol, omul care a fost introdus, omul care a învățat textul într-o noapte, omul care s-a gândit la probleme. Un actor care iese în scenă, vine cu un mesaj și nu are dreptul să fie prost.”
Nu oricine poate deveni actor. Pentru asta este nevoie de anumite trăsături care să te ajute să transmiți acel mesaj publicului, să fii înțeles și apreciat. Maria a recunoscut care sunt trăsăturile cu care a fost înzestrată.
,,Am un caracter oribil (râde). Sunt impulsivă, mă aprind și mă sting repede. E avantajos atunci când trebuie să îmi declanșez anumite stări. În primul rând un actor trebuie să fie sensibil, să miște lucruri, să-l atingă lucruri, trebuie să aibă tupeu și îndrăzneală. Sunt piese în care din start îți dai seama că publicul va reacționa diferit, de exemplu atunci când te dezbraci pe scenă. La noi în societate să te dezgolești e un tabu. Eu m-aș dezbrăca dacă ar fi necesar. Pe mine nu mă deranjează nuditatea în scenă, pe mine nu mă deranjează nimic atâta timp cât e motivat, cât e necesar, dar nu și în cazul în care trebuie să apari nud doar pentru a atrage publicul. Acest lucru se întâmplă deseori, regizorii facând aceste chestii intenționat pentru a avea cât mai mult public, aceștia venind doar pentru a vedea un sân gol. Cu toate că în teatru nu există limite, nu aș face sex în scenă, pentru că de asta nu-i nevoie. Săruturile și atingerile sunt îndeajuns. Nu aș scoate în scenă lucruri vulgare.”
Actoria e lucru în echipă, actorii fiind o singură familie pe cuprinsul întregii lumi. Petrecând câte 12 ore pe zi împreună nu are cum să nu se lege o relație mai mult decât colegială.
,,Am o grupă foarte bună cu care am format o echipă. Suntem prieteni, suntem de nedespărțit. În timpul liber ne ducem toți la terasă, la festival, în excursii sau la mare. Ok, nu facem chiar tot împreună (râde). La repetiții avem mereu parte de cazuri amuzante, în special când cineva zice replica anapoda și trebuie să te abții din toate puterile să nu râzi. Există și situații mai tensionate, de exemplu atunci când colegul uită o replică. A fost o situație când în timpul spectacolului am conștientizat că partenerul a uitat ce trebuie să facă. În așa cazuri n-ai timp să ai emoții. Spectatorul stă în față, trebuie să acționezi. N-ai timp să bei cafea, nu ai dreptul să faci un atac de panică sau pur și simplu să ieși din scenă.”
Maria iubește oamenii pasionați, oamenii care depun efort pentru atingerea scopului, oamenii care fac ceva diferit. Aceasta urmărește activitatea câtorva actori, de la care se învață mici secrete.
,,Îmi place mult de Faina Ranevskaya, una dintre cele mai mari actrițe ruse ale secolului XX, cea care a avut o soartă complicată și s-a dedicat întreaga viață acestei meserii. Din actorii internaționali îmi place de Anthony Hopkins, Leonardo DiCaprio, Johnny Depp, Demi Moore, Sharon Stone și Charlize Theron. Din Moldova e mai complicat să aleg, pentru că în Chișinău cercul de actori e mai restrâns. Îmi place ce face în scenă Gheorghe Petraru, Tudor Țurcan și Angela Ciobanu.”
O meserie ca actoria e 90% noroc. Poţi să fii vedetă o clipă, iar în următoarea să nu mai ai de lucru. Maria cunoaște toate riscurile acestei meserii, dar totuși rămâne optimistă.
,,Teatrul din Moldova nu e dezvoltat. Atât timp cât oamenii sunt la facultate există energia asta tânără când vrei să faci ceva, vrei să schimbi ceva, vrei să aduci ceva nou. Iar când termini facultatea te angajezi într-un teatru, sau animator, sau lucrezi la nunți, cumătrii, începi să faci lucruri ieftine, iar talentul se pierde. Meseria de actor nu e bine plătită. Cu toate acestea, tare mi-ar plăcea să fac actorie, și o să fac tot posibilul. Voi încerca să încerc să profit de orice oportunitate, dacă o să fie nevoie chiar nu voi dormi. Și dacă lucrurile se mișcă, atunci rămân, dacă nu, îmi iau valiza și plec în străinătate.”
Autoare: Cristina Nosatîi