Despre miliardele pentru sănătate

Anul acesta, pentru întreținerea sistemului de sănătate al țării vor fi cheltuiți 5,2 miliarde de lei dintr-un buget special numit Fondul Asigurării Obligatorii în Medicină.

Din aceștia, 2,7 miliarde vin direct din buzunarul nostru, atunci când plătim primele de asigurare. În 2015, aceasta constituie 9% (comparativ cu 7% până în anul 2013 și 8% în 2014), angajatorul și angajatul plătind câte 4,5% fiecare.

Decizia de a mări aceste prime, dar și costul unei polițe de asigurare, a fost luată ca să acopere deficitul înregistrat anul trecut, în valoare de 41 milioane de lei. Ei bine, explicația Ministerului Sănătății pare a fi, cel puțin, neargumentată. În acest caz, eu aș fi așteptat ca ministrul să vină cu o descriere clară despre ce se vrea de făcut în medicină în viitorul apropiat, ce servicii vor fi oferite cu acești bani și cum diferența de aproape 300 de milioane de lei anual va contribui la schimbarea situației din sistem.

Fără medici, fără servicii!
Pentru că situația acum nu este roz și nici măcar gri. Un raport al Curții de Conturi spune că în ultimii 15 ani, din cauza salariilor mici, am pierdut jumătate din personalul medical. Cei mai buni au plecat peste hotare în instituții similare, alții s-au reprofilat. În raioane deja nu mai sunt medici urologi, cardiologi, specialiști endocrini, pediatri. Riscăm să rămânem și fără stomatologi. Dar ar fi fost normal ca acest semn de alarmă să îl dea măcar un ministru al Sănătății. Și poate să argumenteze cum miliardele din medicină vor rezolva problema salariilor.

Ce deranjează în acest caz este că, de fapt, de când plătesc eu prima de asigurare, niciodată nu am știut exact pentru ce plătesc. Căci, cu excepția câtorva consulturi la medicul meu de familie (tare bună, de altfel), nu prea pot să zic că aș fi mulțumită de serviciile de care pot beneficia, deținînd o poliță de asigurare obligatorie de asistență medicală. Rândurile la medicii de specialitate sunt enorme. Pentru investigații performante trebuie să stai, la fel, în rând, în unele cazuri câte 2 luni. Şi nimănui nu-i pasă că în aceste 2 luni pacientul poate și să moară. Cu câteva excepții, profesionalismul personalului este și el mai jos de plintus. Dar eu plătesc sute bune de lei lunar pentru serviciile, salariile și medicamentele inexistente.
Despre medicamente nu pot să nu aduc aminte situația din septembrie-noiembrie anul trecut, când în spitalele noastre republicane nu erau bani nici măcar pentru ser fiziologic. Actele de la Ministerul Finanțelor spun că banii, cel puțin, erau în sistem. Că agenții economici au refuzat să facă livrări din cauza diferențelor de curs – bulshit!!! Deși sună bine cauza, asta nu înseamnă că ei nu au negociat contractele (sau poate ăsta a fost și interesul).

Am bani de dat
Mi se pare că argumentarea adusă de Ministerul Sănătății la deficitul de 41 milioane de lei este ipocrită, în condițiile în care aceeași Curte de Conturi anual identifică cel puțin 400 milioane cheltuite iregulamentar: pe medicamente prea scumpe, pe microscoape fără lămpi, pe achiziții trucate. Principiile de administrare a banilor publici spun că orice cheltuială ineficientă generează 10% pierderi, în acest caz 40 milioane de lei. Și atunci nu rămânea decât să eficientizezi utilizarea banilor în sistemul de sănătate. Iar schimbarea este o prerogativă a ministerului. Abuzul, în schimb, se pedepsește prin lege, voturi și neplata impozitelor. Iar creșterea acestor prime a fost un abuz, pentru că nu a fost consultată, discutată și argumentată. Mai rău, ea nu va duce la schimbări.
Cert este că la această etapă sistemul medical trebuie reformat. Pentru asta este nevoie de bani, dar dacă ar veni mâine ministrul și ar spune că pentru a avea servicii bune, medici buni și cetățeni mai sănătoși în țară în trei ani, va trebui să plătim 10% prima de asigurare, să cofinanțăm serviciile medicale la 30% din costul lor, eu aș plăti acești bani oficial. Că oricum fără 200 de lei în buzunar nu treci nicăieri și la nimeni.

Sursa: bloguvern.md