Curajul necesită limite
Nu vrem să ne gândim la limite, însă fiecare dintre noi le are. Renunțarea este o problemă a limitelor – cum să le optimizezi şi în primul rând, cum să le conștientizezi.
„Renunțarea” nu trebuie văzută ca partea opusă a “Curajului”. Mai degrabă este o retragere strategică. Odată ce ai găsit ceva de care eşti pasionat, renunțând la lucrurile secundare, ai un avantaj, deoarece îţi eliberezi timp să faci lucrul prioritar.
Refuză conștient înainte să te „arzi”.
Fiecare din noi renunță la ceva şi face acest lucru involuntar. Ne temem de oportunitățile ratate, dar ironia este că continuând să facem lucruri neproductive, pierdem ocazia de a face ceva semnificativ sau să încercăm lucruri noi.
Fiecare dintre noi are doar 24 de ore pe zi. În fiecare zi. Dacă vom folosi o oră pentru ceva, nu o vom putea folosi pentru altceva. Însă ne comportăm de parcă nu ar exista limite.
Atunci când decidem să petrecem o oră în plus la muncă, vom petrece cu copiii o oră mai puțin. Nu putem face totul dintr-o dată şi să o facem bine. Iar mâine nu va exista mai mult timp. Timpul – nu sunt bani, pentru că bani putem obține mai mulți, timp însă nu.
Alege un lucru la care vei renunța mâine.
Jim C. Collins autorul cărții “Good to Great” a realizat un studiu al companiilor care s-au schimbat complet și au ajuns de la dezamăgire – la succes. El a constatat că cele mai multe schimbări în aceste companii nu erau legate de inițiativele noi, ci pur şi simplu au renunțat să mai facă lucruri nereușite.
Ştiind cât timp au petrecut studenții în colegiu pentru studiu, e posibil de prevăzut cât de mulți bani vor câștiga în viață. La urma urmei, ei puteau să meargă la petreceri sau să facă altceva. Însă au făcut o alegere, conștient sau nu.
Gândiți-vă astfel: dacă faci ceva o oră pe zi, ai nevoie de mai mult de 27 de ani pentru a ajunge la nivelul de 10 000 de ore. Dar dacă vei lăsa câteva lucruri mai puțin importante și vei face ceea ce este important 4 ore pe zi? Acum ai nevoie de doar 7 ani. Aceasta este diferența: să începi ceva la 20 de ani și să devii expert la 47 de ani, sau să începi la 20 și să devii specialist de clasă mondială la 27 de ani.
Deci, care este primul pas? Determină care este prioritatea numărul unu. Apoi lasă deoparte lucrurile care nu sunt atât de importante şi vezi ce se întâmplă. Oamenii învață foarte repede, dacă se concentrează pe ceea ce este cu adevărat important.
Sursa: relatii.net
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
