Germania a reuşit în câţiva ani să se transforme din bolnavul Europei în motorul de creştere al continentului, iar competitivitatea şi întărirea relaţiilor cu ţările din Est sunt cele mai importante ingrediente ale acestei reţete de succes.
Orice politician ar vrea să între într-o rundă de alegeri cu un context economic atât de favorabil precum cel în care se află Germania Angelei Merkel, scrie Financial Times.
Cancelarul candidează în septembrie din nou pentru şefia Guvernului de la Berlin şi speră să câştige, mai ales că are un atu important: situaţia economică e mai mult decât favorabilă. Prognozele de creştere sunt încurajatoare, veniturile bugetare sunt consistente, iar piaţa muncii merge cum nu se poate mai bine.
„Rata angajărilor e susţinută, în timp ce şomajul s-a redus simţitor şi a atins un nou record, avansul produsului intern brut e peste potenţial, iar situaţia fiscală se consolidează pe zi ce trece”, se arată într-un raport recent al Fondului Monetar Internaţional (FMI).
Însă tabloul de acum nu seamănă deloc cu cel de acum 15-20 de ani, când Germania era percepută că bolnavul Europei. Transformarea a început în 2005, când Angela Merkel a ajuns la guvernare.
Căderea Zidului Berlinului a avut (şi) consecinţe economice
În anii ’90 şi ’00, creşterea economică a Germaniei era mai lentă decât cea a zonei euro, per total, în special din cauza costurilor reunificării Vestului cu Estul în 1990, după căderea Zidului Berlinului.
„Şocul absorbirii unei economii cu 16 milioane de oameni, miilor de fabrici depăşite şi moştenirii ce vine odată cu 50 de ani de planificare dictată de administraţia centrală ar fi doborât orice ţară”, scria în 2003 Katinka Barysch, analist la Centrul European pentru Reforma, într-un raport despre Germania.
Consecinţele unificării au pus presiune pe piața muncii şi pe bugetul statului.
Astfel, în 2004, rată şomajului era mai mare decât a celorlalte 4 mari economii de pe continent, în timp ce deficitul bugetar era de 3,7%, depăşind astfel limita impusă prin Tratatul de la Maastricht.
Dar cum a reuşit economia Germaniei să se însănătoşească atât de rapid?
Christian Odendahl, analist la Centrul European pentru Reforma, crede că este vorba de sincronizare.
La mijlocul anilor ’90, negocierile salariale au început să fie făcute mai mult la nivelul fiecărei companii în parte decât la nivel sectorial.
Acest lucru a dus la reducerea costurilor cu mâna de lucru.
„Sindicatele şi comisiile de muncă au căzut de acord să ţină în frâu creşterea salariilor, ajutând afacerile germane să se adapteze la un nivel mai ridicat al competitivităţii la nivel global”, explică profesorul universitare Alexandra Spitz-Oener.
Un alt element care a ajutat firmele nemţeşti să fie printre sprinterii mondiali este faptul că multe lanţuri de producţie se află în străinătate, în special în estul Europei. Mai mult de 1.800 de companii germane au investit în peste 3.500 de proiecte în această regiune a Bătrânului Continent, creând peste 650.000 de joburi, din 2003 încoace.
Nicio altă ţară nu a investit atât de mult în această zonă, iar cei mai mulţi bani au mers către industrii precum cea auto, de componente electronice şi maşinării industriale.
Ideea este că firmele nemţeşti s-au orientat către pieţele emergente precum România mai devreme decât competitorii lor, „ca răspuns la rigiditatea economiei locale şi la prăbuşirea cererii interne”, explică economistul Carlo Bastasin într-un raport.
Drept urmare, companiile germane au fost capabile să ofere bunuri de înalte calitate la preţuri competitive.
În 2003, Germania a devenit cea mai mare sursă de importuri din estul Europei, o piaţă care a crescut susţinut din 2000 încoace. Doi ani mai târziu, în 2005, Germania a depăşit SUA şi a devenit cea mai importantă sursă de importuri pe partea de automotive în India. La fel, e pe primul loc în China când vine vorba de vehicule.
În cei 7 ani de dinaintea izbucnirii crizei, exporturile germane au crescut cu 76%, faţă de 20%, cât a fost avansul rivalilor săi.
Cât de mult au contat reformele impuse de Guvern?
Unii cred că un cuvânt de spus în recuperarea economică a Germaniei a avut-o şi pachetul de reforme adoptat în 2003, care avea să facă piaţa muncii mai flexibilă şi să încurajeze şomerii să îşi găsească de lucru.
Alţii susţin însă că impactul a fost modest şi că ar fi existat chiar şi efecte negative, precum crearea de joburi nesigure şi creşterea ratei sărăciei.
Ce probleme ar putea apărea pe viitor?
Cât despre cea mai mare problemă a economiei germane, această ar fi excedentul de cont curent în creştere accelerată, despre care preşedintele american Donald Trump spunea că este „rău, foarte rău”.
Motivul de îngrijorare? FMI a avertizat că, pe termen lung, împreună cu factori precum îmbătrânirea populaţiei şi progresul mic în ceea ce priveşte reformele structurale, acesta va frâna avansul PIB-ului.
Pentru a evita astfel de efecte, Germania ar putea creşte vârsta de pensionare, ar putea integra mai bine imigranţii în societate şi ar putea investi mai mult în dezvoltarea infrastructurii.