Principală  —  IMPORTANTE   —   Familia Lungu din Terebna a…

Familia Lungu din Terebna a reușit să evite migrația: Stână de capre acasă

În 2015, în gospodăriile, întreprinderile și fermele din R. Moldova era înregistrat un număr de 900 de mii de ovine și caprine. Familia Lungu din satul Terebna, raionul Edineț, a hotărât să facă o stână de capre acasă. Întreținerea a peste 100 de animale mulgătoare a constituit pentru această familie singura soluție de a rămâne în țară.

La nordul Moldovei, în localitatea Terebna, găsim o familie care are propria stână de caprine acasă. Cele 100 de capre mulgătoare necesită truda zilnică a lui moș Gheorghe, de 70 de ani, și a nepotului său Dan, de 14 ani, care le duc la păscut pe imașurile din preajmă. Astăzi, păstorul a rămas acasă să se odihnească, iar nora sa Lilia ne povestește de câtă muncă e nevoie ca să obții câteva kilograme de brânză.

Acum doi ani, Lilia decidea să plece la Moscova pentru a face un ban. După lungi căutări, negăsind un loc de muncă cu un salariu decent, a revenit acasă și, împreună cu soțul, Edic, au mai cumpărat vreo 70 de capre pe lângă cele 30 pe care le aveau deja. Au plătit câte 600 de lei pentru o capră. Așa au decis să facă banul lor, să fie alături de cei doi copii, Alina și Dan, care au nevoie de atenția și grija părinților, mai ales în perioada adolescenței. „Poate la oraș mai poți să te duci să mături într-un magazin, într-o frizerie, dar aici unde să lucrezi? La Moscova dacă te duci, îi lași de capul lor. Ei de mămuca și de tătuca nu prea ascultă… În plus, vor de toate acum”.

Secretul brânzei de la nord

Pentru familia Lungu, întreținerea caprelor este o modalitate de a supraviețui

Experiența cu paracopitatele o au de mai mult timp. Acum 12 ani, au avut stână de oi și capre. „Am avut ciobanii noștri, pe care îi plăteam, 3000 de lei era salariul unui cioban. Acum tot așa se plătește”. Lilia își amintește că pregătea zilnic, de trei ori, mâncare pentru ciobani. Era scutită de acest lucru doar atunci când la stâna lor erau aduse oi sau capre ale oamenilor din sat. În acest caz, oamenii le aduceau mâncare. Anul trecut, au vândut oile. Le mai rămăseseră câțiva cârlani. Atunci au înțeles că e mai convenabil să ții caprele acasă decât la stână. „La stână, costă scump, 300 de lei de capră, îi scump la 100 de capre cu 300 de lei. Atunci când aveam stâna noastră, era de la 250 de lei”.

–Dar care-i secretul producerii brânzei de la nord?

–Strecori laptele, pui cheag, aștepți să se închege. Dacă butoiul de 100 de litri e plin cu lapte, știm că trebuie să punem două pahare de cheag de 100 g. Cheagul se înmoaie în apă, se strecoară. Dacă e mai puțin lapte, se pune mai puțin cheag. După care strângi, lopățele, și faci brânză, pui în strecătoare. Dacă se amestecă laptele de oaie cu cel de capră, atunci nu miroase. Cu timpul, am învățat multe lucruri.

Recunoaște că a deprins meseria tot de la niște ciobani. „Acolo, la stână, erau niște bătrâni care ne-o mai spus, ne-o mai arătat cum să facem. De toate am învățat. Edic nici nu știa a jumuli cârlanii, dar a învățat. Și asta e greu, că trebuie să-l jupoi aşa ca să rămână pielicica frumoasă, dar nu de parcă l-au mâncat câinii. Tare-i greu lucrul, și bani nu prea sunt, dar bani trebu’ ”.

–Vă place ceea ce faceți?

–Ei, îmi place… Dar cum să faci niște bani?

–Dacă nu ați crește capre, ce ați dori să faceți?

–Nimic, că altceva nu-i de lucru. Unde să lucrăm, dacă nu-s locuri de muncă? Cu ce să trăiești? Trebuie casă, reparații, tot ce-i nevoie pentru copii. Din banii de pe capre ne întreținem. 45 de lei kilogramul de brânză. Din 50 de litri de lapte, aduni vreo cinci kg de brânză. Laptele de capră îi mai slăbuț, nu-i ca cel de oaie.

Pentru a întreține cele 100 de capre, mai au și pământ, unde cresc lucerna necesară pentru perioada de iarnă. Vara, însă, iarba și grăunțele sunt indispensabile. „Le dăm câte un pumn de grăunțe în fiecare zi. Pentru că mănâncă mai des, ele nu se lăcomesc să mănânce mult”. Nu au calculat cheltuielile, dar știu sigur că din banii adunați din vânzarea brânzei reușesc să facă față greutăților de la țară. „Când calculezi, nu-ți iese nică, dar oricum, ai banul tău, ai vândut un caș și ai 500 de lei. Înainte vindeam singură brânză în hala de la Edineț, dar acolo trebuia să plătesc 40 de lei pentru loc în fiecare zi. Acum, am găsit un băiat la Chișinău. O vinde el. Brânza o trimitem dimineața la rutieră”.

Drumul până la imașul unde pasc caprele durează până la 20 de minute

100 de litri la mulsoare

Deși afacerea pare una înfloritoare, nimeni nu știe cât timp vor mai rezista. E tare multă muncă. „În fiecare dimineață, măturăm ocolul. Pe la ora 8, ducem caprele la păscut, la amiază – venim acasă, le adăpăm, iar după amiază – iarăşi la păscut până la șapte seara”. Toate caprele trebuie mulse de două ori pe zi. „Dimineața și seara le mulg și se adună câte 100 de litri la mulsoare”. Zice că nu durează mult. „Danu, Edic și tata socru mulg caprele, un ceas jumate durează, până la două minute fiecare capră”.

Printre cele 100 de capre, se găsesc și câteva de rasă. Sunt capre franceze și ar avea mai mult lapte. „Iaca asta e capră franceză, celelalte îs de Moldova. Astea franceze au mai mult lapte. Se zice că laptele lor e ca de mamă”.

Nepoțica Alina povestește că de fiecare dată bunelul îi bucură cu cireșe, cu vișine atunci când vine de la păscutul caprelor. Dar și așa, fetița nu mai este atât de entuziasmată de animalele cu care a crescut de mică. Alina spune că deja s-a săturat și de iezi, și de miei.

–Cunoașteți beneficiile laptelui de capră?

–Știu că pe o femeie tare o durea stomacul și a stat o lună la stână, în fiecare dimineață a băut câte o ceașcă de lapte crud de capră și i-a trecut.

Păstorița ne asigură că laptele de capră nu miroase și are exact același gust ca acel de vacă. „Eu fac și tort, și clătite din lapte de capră. Nici carnea nu miroase și este dietetică”.

Ne mai spune și secretul unei fripturi gustoase din carne de capră. „Am luat carnea, am spălat-o, am pus-o la fiert, am scos spuma după câteva clocote. Adaug frunză de dafin, piper și sare și apoi o rumenesc pe o parte și pe alta. O pun într-un ceaun, presar mirodenii și o prăjesc cu multă ceapă și agică. E gata fripturica, cu mămăligă și brânză. Poftă bună!”.

Potrivit datelor de la Biroul Național de Statistică, în 2016, numărul ovinelor și caprinelor din gospodării era de circa 900 de mii. Cel mai mare număr s-a înregistrat în sudul R. Moldova – 300 de mii, dintre care 70 de mii – la Cahul, în centrul republicii erau 217 mii, iar la nord – 204 mii.

Liliana Botnariuc