Versurile sunt despre bătrânii rămaşi singuri, săraci, dar care merg la proteste, indiferent de cât de greu le vine s-o facă, în timp ce nepoţii lor primesc bani de peste hotare, de la părinţi, merg la concerte şi aşteaptă ziua în care vor pleca şi ei din ţară.

Azi a fost protest în piaţă,
Dar s-au adunat aici
Să se plângă iar de viaţă
Doar bunei şi doar bunici.
 
Ca s-ajungă l-adunare
S-au sculat cu noaptea-n cap…
Sărmănelele picioare
Să reziste le-au rugat.
 
Şi-au tot încordat auzul
Cât la staţie au stat   
Dar degeaba troleibuzul
Ore-n şir au aşteptat.
 
Iar nu circulă transportul,
Iarăşi totul e blocat,
Căci guvernul-idiotul
Lor război le-a declarat.
 
Vin de-aici, vin de departe
Dar de ce atâta chin?
„N-are cine să-i îngroape!”
Zic bătrânii cu suspin.
 
Fiii au plecat departe
Ca şi fiicele, de-altfel.
Ei de grijă nu au parte
Nici de dragoste defel.
 
Iar nepotul, nepoţica -
Nicio grijă, niciun chin:
Vin dolari de la mămica,
De la tata euro vin.
 
Planuri au în toată seara,
Pentru ei totul e cert,
Plus că-n piaţa toată vara
Se mai dă câte-un concert.
 
Da, corupţia e mare,
Şi se fură ca în drum…
Nu le pasă, căci din ţară
O să plece ei oricum.
 
„Dacă moşul şi cu baba
Vor să iasă la protest?...
Las-să iasă, care-i treaba?!
Noi a s-o rulim spre Vest!”
 
Dacă-n alte ţări e criză
Ies bunici şi ies nepoţi
Mame, taţi - sunt toţi în priză
La proteste ies cu toţi.
 
Noi ajuns-am de poveste,
Moldoveni, n-ai cum s-o negi.
Ies la vot şi la proteste
Numai babe şi moşnegi.
 
Ştim că nu vă plac bandiţii
Ştim prea bine că-i urâţi.
Dar plecând în „expediţii”
Tot pe ei îi deserviţi.
 
Va aplaud’ banda toată
Şi vă roagă să-i lăsaţi
Să mai poată joc să-şi bată
De bunei aici uitaţi.
 
De pământ, copaci şi ape,
De profesorii iubiţi
Şi de locul unde-odată
Ştiţi c-aţi fost îndrăgostiţi.
 
Dacă credeţi că în viaţă
Patrii o să tot lăsaţi
Şi-o să ţopăiţi ca-n piaţă…
Zău, copii, vă înşelaţi…
 
…Azi a fost protest în piaţă…
Dar s-au adunat aici…
Să se plângă iar de viaţă…
Doar bunei şi doar bunici...