E într-un fel firesc şi coerent cu lipsa de apetit pentru valorile liberale şi cu abordarea Rusiei de către noua administraţie, de vreme ce, cu ocazia vizitei din aprilie, de la Moscova, Rex Tillerson a fost primul secretar de stat din ultimele decenii care a refuzat să se întâlnească cu reprezentanţi ai societăţii civile şi activişti ai drepturilor omului din Rusia. Mesajul transmis de Washington opoziţiei firave din Rusia este cu atât mai nefericit, cu cât, în zilele summit-ului G20, la Moscova erau arestaţi şi bătuţi de poliţie 30 de tineri susţinători ai lui Aleksei Navalnîi, activist anticorupţie, care speră să-l poată confrunta pe Putin în alegerile prezidenţiale din martie 2018. Tot pentru prima dată în ultimii trei ani, n-a fost menţionată la o astfel de întâlnire Crimeea, anexată de Rusia.
Din punct de vedere al imaginii, diplomaţia rusă a repurtat un mare succes. Pentru că înţelege foarte bine importanţa diplomaţiei publice, ştie să lucreze bine cu presa, să-i manipuleze pe ziarişti. În plus, diplomaţii ruşi ştiu să seteze aşteptările la evenimentele internaţionale. Serghei Lavrov, ministru de Externe din martie 2004, este harnic, citeşte mult, are o bună expertiză pe o sumedenie de dosare, elegant, carismatic, are vorbele la el, răspunde la întrebări oricât ar fi de dure, are o bună intuiţie a situaţiilor din conferinţele de presă, construieşte cu abilitate capcane în care-şi împinge nu doar omologii, ci şi pe ziariştii mai combativi, este antrenat pentru audienţe externe, unde ştie să fie vizibil. Înainte de a fi adus în fruntea Ministerului de Externe, Lavrov a fost vreme de un deceniu ambasador al Rusiei la ONU.
Preocupată de imagine, Moscova a anunţat dinainte ce agendă are pentru întâlnire, pregătind publicul. De partea cealaltă, generalul McMaster, consilierul pe securitate al preşedintelui Trump, a anunţat că nu au o agendă anume - „o să fie orice vrea preşedintele să discute“. Incredibil, la cea mai importantă întâlnire de la preluarea mandatului, preşedintele merge fără niciun plan. Ar fi fost cel puţin ciudat, dacă n-ar fi vorba de Trump.
Obsedat de scurgerile de informaţii, Trump a preferat formatul 1+1, adică la întâlnire au intrat doar preşedinţii însoţiţi de miniştrii de Externe, plus câte un translator. Fără consilieri, chiar fără diplomaţi care să ia notiţe, cum se procedează în astfel de ocazii, Trump şi Tillerson, novici în relaţiile internaţionale şi istorie diplomatică, erau victime sigure în faţa mai versaţilor Putin şi Lavrov. Trump şi Tillerson au confundat negocierile din afaceri cu discuţiile diplomatice, credeau că sunt acelaşi lucru. Dar nu-i aşa, în special când ai de a face cu Moscova.
În vreme ce Lavrov ştie că cine iese primul la presă are şanse să impună versiunea sa, singura grijă a lui Tillerson a fost să-i asigure pe ziariştii americani că Trump a ridicat în întâlnirea cu Putin problema amestecului rusesc în alegerile prezidenţiale din SUA. A doua zi, chiar Putin a sărit în ajutorul lui Tillerson, confirmând că preşedintele american a pus mai multe întrebări pe această temă, fiind interesat de unele detalii, însă liderul de la Kremlin a mărturisit că n-a putut să răspundă la toate, dar i-a povestit lui Trump despre discuţiile cu Administraţia Obama pe această temă. Şi i se pare că Trump a luat în considerare şi a fost de acord, încheie Putin, asigurându-i pe ziarişti că Rusia nu se va amesteca nici în alegerile germane, pentru că Berlinul este unul dintre cei mai importanţi parteneri comerciali ai Moscovei.
Cea mai răspândită naraţiune despre întâlnirea de două ore şi un sfert, cu mult peste ce s-a planificat iniţial, a venit de la Lavrov. Ministrul rus a anunţat că s-au luat patru decizii: încetarea focului în sud-vestul Siriei, acord pregătit împreună cu Iordania; SUA au numit un nou reprezentant special pentru criza ucraineană, Kurt Volker, pe care Lavrov îl aşteaptă la Moscova pentru discuţii; securitatea cibernetică; grăbirea procedurilor pentru numirea noilor ambasadori.
Chiar dacă au punctat la impresie artistică, Putin şi Lavrov n-au obţinut nimic. Pe dosarul ucrainean, numirea lui Volker o să-i facă pe ruşi s-o regrete pe Victoria Nuland. Nici măcar comisii n-or să înfiinţeze americanii, asta a promis şi Tillerson în aprilie la Moscova şi nu s-a întâmplat nimic. Armistiţiul în Siria n-a durat decât 24 de ore. Cât despre armonia ideologică care ar domni între Trump şi Putin, o altă obsesie a presei internaţionale, liderul de la Kremlin n-are ideologie, el doar exploatează slăbiciunile adversarului. Iar Trump e un cadou la care ruşii n-ar fi îndrăznit nici măcar să viseze.
Jurnal.md
