În ultimele săptămâni ar fi trebuit să auzim că situaţia din estul Ucrainei s-a calmat cât de cât. Şi, totuşi, observatorii OSCE staţionaţi în regiune raportează, practic, zi de zi incidente de-a lungul liniei de încetare a focului. Dar armele grele au fost numai sporadic folosite. Acum, aparenta acalmie a dispărut.

Cu tancuri şi lansatoare de grenade, rebelii autoproclamatei "Republici Populare" Doneţk, susţinuţi de Rusia, au demarat o ofensivă de-a lungul unei importante artere rutiere către vest. Atacurile masive ar putea fi preambulul unei ample operaţiuni militare - de care mulţi se tem în regiune.

Încă nu vrea să vorbească nimeni despre un eşec al acordului negociat acum patru luni la Minsk. Se vorbeşte numai despre regres şi despre încălcarea armistiţiului. Politicienii occidentali se arată îngrijoraţi şi avertizează asupra unei noi spirale a violenţei. Aşa fac de la începutul conflictului încoace. Şi mereu - cel puţin aşa pare - descriu în termeni eleganţi situaţia.

Însă poate funcţiona acordul de la Minsk? Cât de realist e un plan de pace dacă şi numai una din părţile implicate n-are interes în a atinge scopurile stabilite?

Niciun spaţiu de manevră

Încetarea temporară a focului şi retragerea parţială a armamentului greu sunt singurele puncte ale acordului Minsk II, respectate într-o oarecare măsură, în ultimele luni. Până acum, nici rebelii, nici Kiev-ul n-au încercat, la modul serios, să continue dialogul. Guvernul ucrainean refuză să-i recunoască pe reprezentanţii autoproclamatei "Republici Populare" ca parteneri de negociere.

Aceştia au preluat puterea în regiune numai prin violenţă şi numai cu sprijinul politic şi militar al Moscovei. Ei cer "o nouă Rusie" pe pământ ucrainean. Deci cum să existe spaţiu de manevră în vederea unei înţelegeri durabile când acordul de la Minsk prevede tocmai păstrarea unităţii naţionale a Ucrainei?

Moscova nu vrea nici acum să recunoască faptul că e parte din acest război. Dar, de facto, Ucraina se confruntă cu o invazie rusă. Mulţi soldaţi din Rusia au fost luaţi prizonieri în regiunea de conflict. Alţii au murit în Ucraina. Realitatea e atât de evidentă încât, recent, Rusia a adoptat o nouă lege care interzice publicarea oricăror informaţii privind circumstanţele morţii cadrelor militare.

Aşadar, măsuri de secretizare ca şi cum Rusia s-ar afla într-adevăr într-un război. Şi chiar este! Recent, şiruri interminabile de tancuri ruseşti au fost deplasate la graniţa ucraineană. Jurnaliştii le-au fotografiat.

Fără menajamente

Multe indicii vorbesc despre iminenţa unei ofensive de amploare în estul Ucrainei. Dacă temerile se vor adeveri, acordul de la Minsk e simplă maculatură. Discursurile frumoase nu ajută Ucraina. Nimic nu dă de înţeles că rebelii pro-ruşi şi Moscova au renunţat la planurile lor războinice. Ca atare, pacea nu se poate reinstaura.

Ucraina poate numai să avertizeze şi să se pregătească - având în vedere "pericolul colosal" despre care a vorbit înflăcărat preşedintele ucrainean Petro Poroşenko în faţa Parlamentului de la Kiev.

Asupra conflictului din Ucraina se va concentra şi atenţia politicienilor de rang înalt aşteptaţi la apropiatul summit G7 din Germania. Să fie o greşeală faptul că Rusia nu e prezentă la reuniune? Unii politicieni germani sunt de această părere. Dar se înşeală.

Cu preşedintele Vladimir Putin nu se poate discuta la summitul din Bavaria peste capul ucrainenilor. G7 nu e formatul ideal pentru soluţionarea conflictului. Cu toate acestea, reuniunea este o bună ocazie pentru stabilirea unei noi strategii a occidentului.

Menţinerea dialogului diplomatic cu Moscova este important. La fel şi continuarea procesului început la Minsk, chiar şi dacă nu funcţionează. Căci, deocamdată, nu există alternativă. Cu excepţia războiului. Rusiei trebuie să i se explice limpede că o nouă escaladare a conflictului va duce inevitabil la înăsprirea sancţiunilor. Vorbele frumoase nu mai ajută la nimic.

Sursa: dw.de