Totodată, Maria Ciobanu a descris cum arată o zi din viaţa unui transfug. 

„Cum intră în sala de plen, se apropie de foştii colegi şi le întinde mâna, deşi ştie că lor le este greaţă de gestul lui. Şi apoi ei, foştii colegi, sunt mai învârstă ca deputatul vândut. Afişând un zâmbet fals se închină şi în dreapta şi în stânga, după care, în sfârşit ia loc în fotoliul care nu-i aparţine nici de facto nici de jure! Cetăţenii au votat un partid în care şi-au pus anumite speranţe, dar nu un partid de buzunar, care nici nu există la ziua alegerilor parlamentare. Cum se aşază, începe jocul preferat de-a telefonul. Peste ceva timp începe să se plictisească, dar amintindu-şi ORDINUL strict de a nu adresa întrebări autorilor proiectelor de legi, apasă pe buton să i se dechidă microfonul barem pentru a cânta osanele guvernanţilor... Aşa cum şedinţa se întinde iese pe holurile Parlamentului sau merge la cantină pentru a mai bârfi niţel cu alţi pupincurişti vânduţi. Sunt însă foarte atenţi să nu scape procedura de vot, deoarece este slut de ei. Borsetka nu iartă aşa ceva, că doar pentru mâna de vot i-a cumpărat sau i-a scăpat pe ei, pe rudele lor, de pâmaie!”, a spus Maria Ciobanu.