„Răul” şi „bunul” din Moldova în presa străină

În fiecare zi „frunzăresc” presa străină pe Internet. Citesc în special despre ce se mai întâmplă prin ţările cu un nivel de trai şi de democraţie mai avansat, dar urmăresc şi ceea ce scriu jurnaliştii străini despre R. Moldova.

De fiecare dată, descopăr că presa ţărilor cu o bunăstare palpabilă scrie despre probleme „umane”, cum ar fi locurile de muncă, şomajul, servicii de sănătate, dezvoltare locală, şcoli, securitate. În presa ţărilor bogate se scrie mult despre taxe, corupţie, pedepse, despre calitatea produselor alimentare, a serviciilor, despre longevitate şi despre starea mediului ambiant.

La Chişinău, presa de anvergură scrie despre altceva. În primul rând, presa democrată spune neapărat de bine despre Candu, Plahotniuc şi Filip, iar presa controlată de socialişti – de bine despre Dodon. Dacă e să scrie ceva critic, ambele tabere aflate la guvernare scriu despre opoziţie şi despre ONG-uri. Apoi, ceva ştiri bisericeşti şi ceva din horoscop.

Despre glod, sărăcie, taxe, corupţie, şomaj, despre greşelile patronilor politici – în presa celor două grupuri media din Moldova nu se prea vorbeşte. Se spune mult despre problemele cetăţenilor din UE sau SUA. La fel scrie şi presa din Turkmenistan, Sudan sau Uzbekistan.

Ieri am citit din nou ştirile din presa străină referitoare la Moldova. În presa lumii, la rubrica „Moldova”, preşedintele Dodon este în competiţie cu Vlad Plahotniuc. Săptămâna aceasta Dodon a ţinut întâietatea: a anunţat că nu este preşedintele unei părţi din populaţie (comunitatea LGBT). După ce preşedintele Voronin striga că nu este preşedintele unioniştilor, Dodon are deja două grupuri de cetăţeni pe ale căror taxe trăieşte şi pe care nu le acceptă. Turismul curioşilor să vadă ţara cu preşedinţi stupizi ar putea creşte. A doua chestiune care face ca Moldova să fie clasificată ca un stat european galopând spre URSS este aceea că Dodon, la Istanbul, nu a schimbat o vorbă cu liderii statelor sale vecine, dar a pozat cu Medvedev, anunțând că, degrabă, va pleca în Turkmenistan.

Cu asta gloria lui Dodon în presa internaţională s-a terminat săptămâna aceasta. Dar Moldova a mai rămas în titluri.

Ziarul „Macau Daily” din Hong Kong ne-a dedicat două rânduri: „Doi medaliaţi ai campionatului european de haltere au fost suspendaţi după ce testele medicale au arătat că erau pozitivi la turinabol”, o substanţă ilegală care creşte masa musculară.

Ediţia recentă a „Taipei Times” din Taiwan a scris un articol mai mare despre Moldova. Era un reportaj din instanţă. În această ţară o grupare de hoţi de bancomate a fost prinsă şi condamnată la ani grei de puşcărie, printre ei fiind Mihail Colibaba şi Nicolae Pencov, condamnaţi pentru un furt bancar de 600000 de dolari taiwanezi.

Chestiunile  bancare rămân în topul temelor care aduc R.Moldova în atenţia presei străine. Site-ul International Banker a scris zilele trecute despre justiţia moldovenească şi modul în care aceasta a favorizat laundromatul rusesc. „Judecătorii corupţi din Moldova au fost implicaţi în soluţionarea datoriilor imaginare ale companiei B către compania A”. Justiţia moldovenească, alături de câţiva politicieni, continuă să ne ducă faima în lume, una tristă.

Au existat şi câteva descrieri de bine despre Moldova şi moldoveni. Pagina dnainfo.com, o ediţie americană, a informat publicul anglofon din întreaga lume că la festivalul culinar „Gustul din Sunnyside” va participa pentru prima dată şi restaurantul „Boon by Moldova” (Bun din Moldova). Restaurantul e lansat de câţiva moldoveni la New York. La festival participă câteva zeci de restaurante, iar biletele costă între 40 şi 70 USD.

Şi încă un moment care a adus Moldova în contextul unui succes. Primarul oraşului american Chicago povesteşte deseori cu mândrie că este descendent al unui bunic basarabean, emigrat în SUA cu mai multe zeci de ani în urmă. Săptămâna curentă, numele Moldova a fost pronunţat de CNN, Chikago Sun-Times şi alte ediţii, pentru că primarul Emanuel Rahm a ţinut un discurs în care salută emigranţii în oraşul pe care îl administrează: „Trei milioane de rezidenţi, trei milioane de istorii”, adăugând istoria bunicului său, care ajunse în SUA la vârsta de 13 ani: „El a venit, pentru că această ţară reprezenta ceva ce nu putea să îi ofere Moldova”. Rahm a adăugat că bunicul său a ajuns în SUA fără să cunoască un cuvânt în engleză, iar nepotul său a ajuns primar al unuia dintre cele mai mari oraşe din SUA.

Lecţia pe care o învaţă cei care citesc ştiri din şi despre Moldova e că cei plecaţi se descurcă mai bine decât cei rămaşi, unde preşedintele le toacă banii şi apoi îi anunţă că nu vrea să le mai fie preşedinte.