(FOTO) O zi în satul Săiţi

Cu o populaţie de circa 2000 de locuitori, satul Săiţi din raionul Căuşeni, amplasat în zona de sud a R. Moldova, se mărgineşte la est şi la vest cu Ucraina. În 2016, împreună cu alte 29 de localităţi, satul Săiţi a fost selectat pentru „Programul Bunelor Practici ale Autorităţilor Publice Locale din R. Moldova”, implementat de Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale „Viitorul” – IDIS „Viitorul”. Primăria Săiţi a obţinut premiul special la secţiunea „Managementul performant al serviciilor publice locale”, pentru reconstrucţia grădiniţei.

Peste 120 de copii din Săiţi merg, din 2014, la o grădiniţă nouă, după ce clădirea veche a fost mistuită în întregime de flăcări acum patru ani. Grădiniţa „Romaniţa”, care are două blocuri, este mult mai spaţioasă şi mai confortabilă decât cea veche, pereţii sunt căptuşiţi cu material ignifug, iar fiecare dormitor este dotat cu grup sanitar. Reconstrucţia grădiniţei a costat aproape 18 milioane de lei, bani oferiţi de Guvernul României în parteneriat cu Guvernul Republicii Moldova şi administraţia publică locală.

„Romaniţa” nouă – pe placul sătenilor

„Grădiniţa este extraordinară. Sunt foarte mulţumită de curăţenia şi alimentaţia copiilor”, spune Nadejda Mihăiluţă, mamă.

Copiii sunt repartizaţi în cinci grupe şi se află în grija a 22 de angajaţi, care se bucură de posibilitatea de a munci în localitatea de baştină, în condiţii bune. Svetlana Tcaci, asistentă medicală şi educatoare, afirmă: „Colectivul este bun, la fel sunt şi condiţiile de muncă. Dacă ar fi şi salariul mai mare, ar fi perfect”. Raisa Bondarenco, directoarea grădiniţei, spune că atunci când există motivaţie şi un scop bine definit, şansele de reuşită sunt mari, iar pentru aceasta este nevoie de implicare, răbdare şi multă muncă. „Cea mai mare recompensă pentru efortul depus sunt copiii bine crescuţi şi fericiţi”, susţine directoarea.

Primul post de salvatori la nivel de sat din ţară

În 2011, la Săiţi, a fost lansat primul post de salvatori la nivel de sat din ţară. De când a fost inaugurată unitatea, pompierii din sat au luptat împotriva flăcărilor ori de câte ori a fost nevoie, doar că o făceau cu o maşină veche de aproape 60 de ani. În aprilie 2016, însă, postul de salvatori a fost dotat cu o autospecială nouă pentru stingerea incendiilor şi cu o ambulanţă.

În cadrul postului activează ca voluntari paznicii primăriei, printre care şi Constantin Cibotari. De şase ani este angajat în calitate de paznic la primărie, iar alături de colegii săi Anton Bursuc şi Iacob Ţîbuc lucrează voluntar ca pompier. „Când este nevoie, sunt la datorie. De obicei, cine e în tură este la volan, ceilalţi lucrează cu stingătoarele”, spune paznicul.

Primarul localităţii, Valeriu Musteaţă, menţionează că postul de salvatori a fost constituit cu finanţarea autorităţilor publice locale. Totodată, în realizarea proiectului s-au implicat şi mai mulţi locuitori ai satului, printre care şi Sergiu Balica, om de afaceri, căruia îi aparţine şi iniţiativa proiectului. Până în prezent, postul de salvatori a participat la lichidarea a cel puţin 30 de incendii.

De gardă pentru sănătatea săiţenilor

Absolventă a Şcolii de medicină din Bender, Liuba Bezede a rămas să lucreze în localitatea de baştină, unde activează în domeniul medical de 30 de ani. Iniţial a fost felcer pentru bolnavii de tuberculoză, iar mai târziu a lucrat în calitate de asistentă medicală de familie. În 2008, a fost numită asistentă medicală coordonatoare în sat. „Când mi-au încredinţat acest post, aveam o frică foarte mare. Cel mai mult îmi făceam griji cum va fi relaţia mea cu pacienţii, pentru că au devenit deja responsabilitatea mea. Dar cu timpul ne-am obişnuit unii cu alţii”, spune Liuba Bezede, coordonatoarea centrului medical din localitate.

În 2013, în inima satului Săiţi a fost inaugurat un nou Centru de Sănătate. Pentru realizarea proiectului au fost cheltuiţi aproape două milioane de lei, bani acordaţi de Banca Mondială. „Centrul medical vechi era amplasat departe şi condiţiile erau mai proaste. Aici condiţiile sunt mai bune, avem apă caldă şi gaz, ceea ce este foarte important, mai ales pentru laboratorul de analize”, afirmă coordonatoarea centrului.

În sat nu este un medic de familie permanent, acesta vine din Căuşeni o dată pe săptămână. Din spusele asistentei coordonatoare, medicul pleacă doar când consultă toţi pacienţii, care, de obicei, sunt în număr de 50—60 de persoane. „Ar fi bine să avem în sat medicul nostru. Chiar şi aşa, primul ajutor se acordă întotdeauna”, spune Liuba Solomiţcaia, din Săiţi. „La ultima vizită am avut 67 de pacienţi. Nu aş putea veni încoace mai des decât o dată pe săptămână, pentru că altfel ar suferi pacienţii din sectorul meu”, susţine Liuba Calmâc, medic de familie.

Centrul deţine o maşină, cu care asistentele medicale se pot deplasa la domiciliul pacienţilor în caz de nevoie, dar şi la şedinţele şi seminarele de lucru organizate la Căuşeni. „Avem şi o ambulanţă nouă, dar fiindcă nu avem un medic permanent în sat, nu am acordat încă niciun ajutor medical cu aceasta. În cazuri de urgenţă, până vine ajutorul de la Căuşeni, putem folosi ambulanţa”, spune Liuba Bezede.

Centrul de Sănătate dispune de laborator pentru analize, săli de triaj şi de proceduri, cabinet ginecologic şi de o farmacie. Aici activează patru asistente, un felcer-laborant, doi paznici, un şofer şi o infirmieră.

Loc autorizat pentru gunoiştea din sat

În Săiţi există un teren cu o suprafaţă de aproximativ un hectar pentru depozitarea deşeurilor. La început de an, primarul a iniţiat un serviciu de colectare a gunoiului. Potrivit Rodicăi Cebotaru, directoare la „Serv-Com Săiți”, în zilele de vineri se strânge gunoiul din prima jumătate de sat, iar sâmbăta – din a doua. Acest serviciu îi costă cinci lei pe localnici. „Nu reuşim să acoperim cheltuielile suportate. Se cheltuieşte în jur de 700 de lei pentru o zi de lucru, dar se strâng doar 200 de lei, bani pe care îi achită oamenii pentru serviciul dat”, spune asistentul social, Sergiu Cebotaru. Pentru identificarea unei soluţii mai bune, pe viitor, se planifică colectarea deşeurilor doar o dată pe lună, astfel, oamenii vor achita o taxă de 20 de lei.

 

Locuitorii satului au opinii diferite. Cei care dispun de transport propriu sunt mai rezervaţi. Există oameni care, în general, nu au gunoi şi, deci, nu au nevoie de acest serviviu. Săteanul Onisim Solomiţchi spune că iniţiativa primarului este binevenită, iar serviciul dat este achitat de către copiii săi.

În memoria celor deportaţi

Din anul 2014, în dealul satului se înalță un monument dedicat celor deportaţi în perioada stalinistă, numit „Crucea Memoriei”. Monumentul a fost construit cu susţinerea băştinaşului Sergiu Balica. Luminează în fiecare noapte în amintirea celor deportaţi. La temelia crucii a fost instalată o placă pe care sunt incrustate numele sătenilor supuşi represaliilor, ale celor deportaţi în Kazahstan (1940-1941) şi în Siberia (1944-1945 şi 1947-1949).

Sergiu Balica, născut în Săiţi, antreprenor cu mai multe afaceri de succes, este cel care a contribuit financiar la construirea acestui monument. „«Crucea Memoriei» a fost ridicată exact în locul unde se găsea cândva o moară de vânt. Această moară aparţinea străbunelului meu”, spune Sergiu Balica.

Casa părintească care urmează să fie transformată în muzeu

Prima grădiniţă din satul Săiţi, din perioada anilor `50, acum poate deveni un muzeu dedicat celor mai frumoase tradiţii săteşti. Acesta este un proiect de suflet al soţilor Rodica şi Pavel Pavlenco, cei care au decis să transforme casa părintească în muzeu.

Soţii Pavlenco şi-au pus în gând să amenajeze un muzeu în casa părintească şi să-l doneze satului. „Vrem să adunăm lucruri care au rămas de la mama-soacră, lucrate manual, dar şi obiecte tradiţionale adunate de la săteni”, spune Rodica Pavlenco, care este şi directoarea casei de cultură din sat. „Ne propunem să amenajăm o casă-muzeu, unde săiţenii şi oaspeţii satului îşi vor putea aminti de soba cu plită, de paturile cu saltele de paie, de ocniţe, ţesături, ştergare, lăzi de zestre”, menţionează ea. „Vrem să mai adunăm obiecte vechi religioase, tradiţionale, pentru a face ca fiecare om să se simtă mai aproape de începuturi”, povesteşte Pavel Pavlenco.

Un sfat bun de la Timofei Musteaţă

Anul acesta, Timofei Musteaţă a împlinit 80 de ani de viaţă şi 61 de ani de căsnicie. Împreună cu soţia au crescut şi au educat şase băieţi şi două fete gemene. Copiii l-au îmbogăţit cu 21 de nepoţi, iar nepoţii, la rândul lor, i-au înfrumuseţat viaţa bătrânului cu şase strănepoţi. Casa lui Timofei Musteaţă este locul unde toate rudele acestuia se adună, iar bătrânul se bucură nespus de mult când copiii, nepoţii şi strănepoţii îi deschid poarta. „Toţi vin des la mine, dacă e nevoie, şi în toiul nopţii vin”, povesteşte Timofei. Munca este cea care l-a ţinut în viaţă până acum. În sat toţi îl respectă şi îl apreciază, iar recent i-a fost oferită şi distincţia de cetăţean de onoare. „Mă bucur că sunt luat în seamă, toţi mă respectă, iar aceasta îmi dă poftă de viaţă. Eu mi-am câştigat cinstea cu forţele proprii şi nu am făcut la nimeni rău”, povesteşte cu entuziasm bătrânul.

Soţii Gluh – împreună de peste o jumătate de secol

Despre Simion Gluh, ştie fiecare locuitor din Săiţi. Este autorul imnurilor satului şi gimnaziului, a activat 50 de ani ca profesor de chimie şi director de şcoală, a editat mai multe cărţi de poezii şi este cetăţean de onoare al satului. În spatele fiecărui succes al acestuia, a stat mereu soţia lui, fostă profesoară de biologie, Maria Gluh. Timp de mai bine de jumătate de secol, cei doi au trecut împreună prin bune şi rele. Au doi băieţi: Lilian şi Viorel, care sunt plecaţi în străinătate. Întrebaţi care este secretul unei căsnicii fericite şi durabile, soţii afirmă că cedările aduc reuşita. „Şi cine să cedeze?”, se întreabă fosta profesoară şi tot ea răspunde: „Soţia! Eu am vrut să fie linişte în familie şi cedările mele nu au fost întâmplătoare. Soţul este principial peste măsură, nu cedează niciodată, dacă ştie că are dreptate”. Nu au avut niciodată scopul de a se îmbogăţi, pentru că au ştiut că oricât de mult ar munci, banii nu le-ar aduce fericirea. Ea se capătă prin dragoste şi bună înţelegere. Actuala directoare a gimnaziului, Tatiana Şumleanschi, spune că în perioada în care Simion Gluh conducea şcoala se simţea dorinţa acestuia de a dezvolta satul. El ştia cum să motiveze elevii cu o glumă, deşi, de felul lui, este mai sever. „Chiar dacă domnul Gluh are vârsta de 80 de ani, el continuă să fie o persoană activă”, declară directoarea. Simion Gluh urmează să editeze încă două cărţi de poezii în timpul apropiat. Soţia lui, Maria, îl susţine şi se mândreşte cu meritele soţului.

Moaşa, meşteriţă populară

Liuba Lupan a lucrat 46 de ani ca moaşă în localitate. Pe lângă faptul că a asistat şi a contribuit la naşterea mai multor generaţii din Săiţi, este pasionată de croşetat şi brodat. Acest talent i-a fost transmis de la părinţi. Tatăl meşteriţei era lemnar şi confecţiona manual lucruri inedite, iar mama croşeta şi broda covoare. Colecţia Liubei Lupan cuprinde peste două sute de articole confecţionate manual. „Croşetam şi brodam noaptea, dormeam câte trei-patru ore, dar şi la lucru mă duceam, şi de casă îngrijeam”, susţine meşteriţa. Unele le-a vândut, altele le-a dăruit copiilor, rudelor, însă cele mai multe dintre ele îşi au locul bine potrivit în „casa mare”. Emilia Spînu, locuitoare a satului Săiţi, o cunoaşte pe meşteriţă de foarte mult timp şi consideră că lucrările pe care le face aceasta nu au preţ. „Uneori îmi spune cu cât ar vrea să le vândă. Eu nu vreau s-o jignesc, dar mă gândesc în sinea mea că dacă mi-ar propune cineva şi de trei ori mai mult, nu i-aş da asemenea lucruri. E tare multă muncă”, susţine fosta învăţătoare.

Nicolae Pavlenco trăieşte pentru muzică

De aproape 40 de ani Nicolae Pavlenco lucrează în domeniul muzicii şi are ore la grădiniţa din satul natal. La cei 65 de ani ai săi, încă mai predă copiilor cu devotament. Şi-a făcut studiile la Colegiul de muzică din Bălţi, s-a reîntors la baştină şi a continuat să activeze pentru copiii de la grădiniţă. Crede că muzica înseamnă perseverenţă: „Dacă nu exersezi o zi, se resimte ulterior”, afirmă educatorul. Pasiunea pentru muzică presupune şi multă grijă faţă de instrumentele muzicale. A început să confecţioneze fluiere, prin care transmite tradiţia neamului nostru. „Îmi place foarte mult ceea ce fac. Am răbdare şi de aceea le place şi copiilor de mine. Copiii iubesc muzica, mă iubesc pe mine, pentru că şi eu îi iubesc”, zâmbeşte educatorul.

Săiţeanul dansurilor populare

Zvelt, vioi, cu un zâmbet larg, nici nu spui că într-o lună Constantin Grigorenco împlineşte 70 de ani. Este coregraful ansamblului de dansuri populare „Opincuţa” al gimnaziului din Săiţi, cetăţean de onoare al satului. Dansează de prin clasa a opta şi a fost membru în ansamblurile „Fluieraş” şi „Veselia”. Dansurile populare i-au adus distincţii şi l-au purtat departe prin lume. Reîntors în sat, Constantin Grigorenco a format un ansamblu din zece perechi de dansatori, care, zece ani mai târziu, a obţinut şi o medalie de aur la un concurs organizat la Chişinău. „La sat nu sunt condiţiile pe care le au orăşenii. Noi, din nimic, obţinem locurile de frunte. Este o muncă grea”, spune profesorul. Acum patru ani, împreună cu ansamblul gimnaziului, a ajuns tocmai în Suedia în cadrul unui proiect de schimb de experienţă. „Am avut concerte, am dansat chiar şi pe un feribot”, povesteşte Constantin Grigorenco. Spune că suedezii au rămas impresionaţi: „Proprietarul hotelului în care am fost cazaţi iubea dansurile populare. Îi arătam mişcări de dans şi el mă cuprindea încântat”, râde dumnealui.

Copii care le reuşesc pe toate

Deşi are doar 13 ani, Alina Lungu pare să le reuşească pe toate. Face parte din cercul folcloric al şcolii, joacă diverse roluri de teatru în cadrul cercului dramatic şi timp de doi ani deprinde şi arta teatrului de păpuşi. Unul dintre cele mai mari visuri ale ei este să meargă mai des la teatru, unde spune că a fost o singură dată. „Când eram mai mică doream să fiu jurnalistă. Profesorii îmi spun că vorbesc repede şi nu termin subiectele. Aşa sunt eu, mai guralivă”, se caracterizează Alina. Recent, o profesoară a sfătuit-o să se facă actriţă, pentru că este talentată şi are vocea potrivită.

Victoriţa Musteaţă este elevă în clasa a VII-a şi la cei 13 ani ai săi a reuşit să adune o mulţime de diplome. În săptămâna dedicată matematicii, a luat primul loc la concursul „Prinţul Pi” (π). A reuşit să memoreze 185 de zecimale din constanta Pi. A citit toate miturile din biblioteca gimnaziului, recită poezii, joacă teatru, cântă şi ajută la organizarea evenimentelor din şcoală. Acum, se pregăteşte pentru concursul „Izvoarele înţelepciunii”, care va fi organizat în prima lună de vară. Ediţia va fi dedicată operelor lui Petre Ispirescu, iar Victoriţa a recitit pentru a nu ştiu câta oară toate basmele scriitorului.

Un alt elev care duce faima şcolii este Răzvan Ţurcan. Adolescentul de 17 ani a început să se dedice cărţilor, dansurilor populare şi sportului încă de la o vârstă fragedă. În perioada studiilor gimnaziale a participat la concursul „Izvoarele înţelepciunii”, dedicat, în acea perioadă, creaţiei literare a lui Jules Verne. A luat primul loc la competiţia raională şi s-a clasat în primele zece locuri la cea republicană. În prezent, Răzvan este elev în clasa a X-a la Liceul „Petru Maior” din Bucureşti, unde a reuşit să se afirme din primul an, ocupând locul III la olimpiada de limba şi literatura română. Cunoaşte la nivel conversaţional engleza, franceza şi rusa, iar mai nou, învaţă şi latina.

Studenţii ŞSAJ