În toamna anului 1940, la Chişinău a fost organizat punctul de corespondenţă cinematografică, care producea periodic reviste cinematografice, ocupîndu-se şi de dublarea în limba română a filmelor artistice. Baza tehnică de deservire s-a aflat mai întîi la Kiev (1940 – 1947), apoi la Odesa (1948 – 1952). Pe parcursul acestei perioade de timp s-a format o filială specială a studioului cu un stat de specialişti în domeniu (regizori, operatori, iluminatori etc.), care aveau scopul de a produce filme şi reviste cinematografice exclusiv pentru R. Moldova.

Demersurile înaintate de către Guvernul republicii în adresa instanţelor superioare au dus, în final, la emiterea la 26 aprilie 1952 de către Ministerul Cinematografiei de la Moscova a ordinului „Despre înfiinţarea la Chişinău a studioului de filme documentare şi cronică cinematografică”, acesta fiind reorganizat în 1957 în Studioul filmelor artistice şi de cronică „Moldova-Film”.

De-a lungul cîtorva decenii a fost realizată o galerie întreagă de filme, care au fost distinse cu premii  la diverse festivaluri internaţionale: „Balada haiducească”, „Ultima lună de toamnă”, „Omul merge după soare”, „Aşteptaţi-ne în zori”, „Poienele roşii”, „Se caută un paznic”, „Gustul pîinii”, „Această clipă”, „Fîntîna”, „Piatră, piatră”, „De-ale toamnei”, „Mariana”, „Haiducul”, „Dimitrie Cantemir”, „Lăutarii” ş.a.

Studioul „Moldova-Film” a devenit cunoscut în lumea întreagă şi aceasta datorită, în mare parte, a cineaştilor anilor ’60, absolvenţi ai VGIK-ului şi ai cursurilor superioare de scenarişti şi regizori din Moscova: Emil Loteanu, Valeriu Gagiu, Nicolae Ghibu, Vlad Ioviţă, Gheorghe Vodă, Vasile Vasilache, Vlad Ciurea, Pavel Bălan, Ion Bolboceanu, Vasile Covrig, Filimon Hămuraru ş.a.