Din acelaşi sondaj aflăm că liderul politic care se bucură de cea mai mare încredere printre moldoveni este Igor Dodon. Asta se cheamă „priehali”. Sigur, Dodon încă nu a furat tot atât de mult ca şi alde Filat şi Plahotniuc, dar asta pentru că este cu vreo patru ani mai tânăr decât ei. Daţi-i patru ani de guvernare şi să vedeţi cum o să-i întreacă la tâlhării pe cei doi. Că în Moldova singurul „progres” care s-a înregistrat este că fiecare guvernare nouă a furat mai mult decât precedentele. V-aţi gândit cam cum votăm în general noi, moldovenii? Din observaţiile mele, în cei 24 de ani de independenţă noi am votat doar în două feluri: ori cu speranţă, ori cu ciudă. În 1990 am votat cu speranţă primii democraţi, care ne-au dezamăgit şi de ciudă pe ei am votat pentru agrarieni. După agrarieni am votat în 1998 pentru alţi democraţi cu speranţă, ca în 2001 să ne înciudăm şi pe ăştia şi să-i votăm pe comunişti. În sfârşit, anul 2009 a fost anul speranţei, iar acum a venit logic rândul ciudei. De ciudă pe aşa-zişii democraţi, ne pregătim să votăm pentru Dodon şi Renato Usatîi. E normal, la ciudă omul nu mai judecă treaz şi votează pe cine se nimereşte.