Statul laic: Moldova vs. Germania
Voi începe acest articol prin a pune punctul pe i: religia, ca şi limba, constituie unul din pilonii de bază ce definesc o naţiune şi o diferenţiază de altele. La fel, religia serveşte drept unul din mecanismele de promovare a valorilor umane, care, la rândul lor, determină buna funcţionare a societăţii. Astfel, ca instituţie ce promovează şi implementează religia în viaţa socială, biserica a jucat pe timpuri un rol determinant în cadrul statului în ceea ce priveşte luarea deciziilor la nivel naţional.
În momentul actual şi cu precădere în ţările din Occident, noţiunea de stat laic a căpătat amploare, puterea politică în stat fiind totalmente separată de viaţa religioasă şi de biserică. În acest sens, deciziile de ordin politic, economic şi social sunt luate de stat independent de instituţia bisericească, iar biserica, la rândul ei, nu se implică în viaţa politică a statului.
În urma alegerilor prezidenţiale din R. Moldova, dar şi a altor campanii electorale, mi-am pus adesea întrebarea dacă Moldova este cu adevărat un stat laic, precum se autodeclară. După discreditarea candidatei la funcţia de preşedinte de către unii reprezentanţi ai bisericii pentru că încă nu este căsătorită şi nu este mamă, ceea ce ar încălca normele moralităţii creştine, văzând efectul social şi influenţa asupra alegătorilor produse de aceste afirmaţii, am realizat că, din punct de vedere al evoluţiei morale, ba chiar şi educaţionale, suntem încă o naţiune (nu generalizez aici) plină de prejudecăţi.
Dacă e să facem o comparaţie cu felul în care sunt văzute aceste lucruri în Germania, unde viaţa privată a fiecărui cetăţean şi confidenţialitatea sunt tratate cu maximă seriozitate, trebuie să spunem că nimeni nu îşi va permite să folosească astfel de „argumente” pentru a defăima pe cineva. Mai mult decât atât, printre germani ceva firesc e că politica şi religia sunt teme tabu, despre care nu se discută public şi care ţin strict de viaţa şi preferinţele personale ale omului. Acest fapt asigură că fiecare cetăţean poate gândi liber, neinfluenţat de nimeni, poate lua decizii imparţiale. Ceea ce s-a întâmplat în R. Moldova a provocat multe discuţii şi neînţelegere pe plan internaţional, ediţii cu renume precum The Huffington Post şi Radio Europa Liberă criticând aceste evenimente.
Un alt aspect, nu mai puţin important, ce a provocat indignare printre mulţi moldoveni de acasă, a fost minciuna vehiculată în presă precum că, în cazul câştigului candidatei, câteva mii de refugiaţi sirieni vor fi primiţi de R. Moldova. Nu am fost atât supărat pe faptul că o noutate falsă este îndreptată împotriva cuiva, ceea ce se întâmplă chiar şi în ţări dezvoltate precum Germania sau SUA, cât pe reacţia ce a urmat ca rezultat. Şi anume: faptul că puţini realizează că aceşti refugiaţi nu au inundat Europa de dragul ei, ci din simplul motiv că acasă aveau şanse mizere să supravieţuiască. Şi la acest capitol nemţii ne dau o lecţie, nu doar nouă, ci şi întregii Europe: indiferent de limbă, culoare sau apartenenţă religioasă, viaţa omului, cea dată de Dumnezeu, contează, până la urmă. Aşa am realizat că îmi doresc enorm de mult să devenim la fel de deschişi la minte şi lipsiţi de prejudecăţi ca şi ei. În niciun caz nu tind să afirm că modelul german este ideal, fără imperfecţiuni, totuşi, cred că anume această deschidere la minte este una din calităţile esenţiale ce ne lipsesc încă pentru a ieşi din impasul în care ne aflăm.
Vreau să accentuez că doar educaţia este ceea ce ne poate scoate pe noi, moldovenii, din greutăţile şi sărăcia în care trăim, iar religia şi credinţa în Dumnezeu trebuie să fie lucruri strict personale, sacre, precum familia, dar care nu ne afectează capacitatea de a lua decizii bazate strict pe gândire, argumente, logică şi educaţie.
Mihail Balanici, Germania
