Procurorul general Eduard Harunjen a anunțat într-o conferință de presă că adjuncții săi vor fi Mircea Roșioru, Igor Popa și Iurie Garaba. Harunjen a propus candidaturile Consiliului Superior al Procuror, iar acesta a acceptat. Harunjen îi descrie pe aceştia drept „profesioniști”, „notorii” şi care au o bogată experiență. Lucrurile sunt, însă, cu totul altfel.
Igor Popa se poate lăuda cu o carieră de invidiat în Procuratură, în ciuda scandalurilor în care a fost implicat. Şi-a început activitatea la 25 de ani în calitate de anchetator în Procuratura sectorului Râşcani al Capitalei. Din 2002 până în 2010 a ocupat mai multe funcţii importante în Secţia exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale a Procuraturii Generale, ajungând şeful subdiviziunii.
Anume în această perioadă omul legii a ajuns în atenţia opiniei publice, el şi subalternii săi fiind cei care s-au ocupat de dosarele mai multor politicieni incomozi. La fel de multe critici a atras şi în aprilie 2009, fiind în fruntea unui grup de procurori care s-a ocupat de evenimentele de atunci.
După ce a revenit la Procuratura sectorului Râşcani al Capitalei în calitate de şef, Igor Popa a fost criticat pentru că subalternii săi pornesc dosare penale activiştilor incomozi. Pe lângă funcţia de procuror, acesta este şi membru al Consiliului Institutlui Naţional al Justiţiei, instituţie prin care, obligatoriu, trec toţi viitorii judecători şi procurori, dar şi membru al Colegiului de calificare al procurorilor, conform unei investigaţii a Centrului de Investigaţii Jurnalistice.
Dosare intentate opoziţiei
Printre cele mai răsunătoare dosare de care s-a ocupat Igor Popa pe când lucra în Secţia exercitare a urmăririi penale pe cauze excepţionale este cel al lui Serafim Urechean, fost primar al Capitalei, în prezent preşedintele Curţii de Conturi, al lui Constantin Becciev, directorul de la SA Apă-Canal Chişinău, al lui Spiridon Danilescu, fost şef la SA Franzeluţa, al lui Valeriu Pasat, fost director al Serviciului de Informaţii şi Securitate, precum şi al politicianului Nicolae Andronic. Toţi au fost achitaţi după plecarea PCRM de la guvernare.
„Bazele actualei Procuraturi au fost puse în timpul guvernării lui Vladimir Voronin. Atunci au fost numiţi cei mai mulţi procurori loiali puterii. Au păstrat metodele de lucru din perioada sovietică. Acest persomaj ajuns la şefia Procuraturii municipale este din cei care întotdeauna a fost gata să slujească partidului aflat la putere. Din această cauză a fost păstrat şi promovat în funcţie”, este de părere Serafim Urechean cercetatat penal în „dosarul ambulanţelor”.
Evenimentele din aprilie 2009. Procurorul docil sistemului
Primul dosar cu privire la evenimentele din aprilie 2009 a fost iniţiat în urma unei scrisori pe care Gheorghe Papuc, ex-ministru de Interne, a adresat-o lui Valeriu Gurbulea, fost procuror general. Documentul se referea la protestele din 6 aprilie. A doua zi, Procuratura municipiului Chişinău a mai pornit o urmărire penală pe faptul dezordinilor în masă şi uzurpării puterii în stat. Cele două dosare au fost conexate şi trecute în gestiunea Secţiei conduse de Igor Popa. În aceeaşi zi, printr-o ordonanţă semnată de Vasile Pascari, fost adjunct al procurorului general responsabil de urmărirea penală, a fost format un grup de urmărire penală pe acest caz din care făceau parte 72 de procurori şi 114 ofiţeri de urmărire penală. Şef al grupului a fost numit Igor Popa.
Opinia publică i-a condamnat pe judecători că au venit atunci în comisariatele de Poliţie şi au eliberat mandate de arestare pe numele tinerilor torturaţi. Unii magistraţi, cum ar fi Dorin Popovici şi Sergiu Crutco, au fost obligaţi să părăsească sistemul. Puţini cunosc însă că magistraţii au fost chemaţi la aşa-zisele procese de către Igor Popa. Potrivit raportului Comisiei parlamentare de anchetă cu privire la evenimentele din 7 aprilie 2009, procurorul a chemat judecătorii să elibereze mandate de arest în 69 de cazuri. Omul legii a ignorat însă cazurile de tortură de care s-au plâns sute de tineri. Ulterior, Guvernul a trebuit să plătească despăgubiri morale victimelor care au câştigat dosare la CEDO.
Iurie Garaba, celălalt adjunct al procurorului general, indică, împreună cu familia, în declarația cu privire la venituri și proprietate pentru anul 2015, 3 apartamente, de 66 m.p., 51 m.p. și 29 m.p, achiziționate, respectiv, în 2003, 2006 și 2013. Iurie Garaba a trecut în declarație și un garaj cu o suprafață de 32 m.p., procurat în 2015. Pe lângă acestea, în ultimii ani, familia Garaba a achiziționat și alte apartamente, doar că le-a trecut pe numele Mariei Urmanova, soacra procurorului Iurie Garaba.
Soții Iurie și Irina Garaba locuiesc în sect. Râșcani al capitalei, în două apartamente aflate unul lângă altul, de 66 şi, respectiv 29 m.p., care, cel mai probabil, au fost transformate într-o singură locuință. Primul apartament, de 66,9 m.p., i-a fost donat Irinei Garaba de către mama sa, în 2007. Celălalt, de 29 m.p., a fost obținut în 2003, în urma unui contract de schimb. În același an, soacra procurorului a cumpărat un alt apartament, de 50 m.p., în vecinătate. Tranzacțiile imobiliare ale Mariei Urmanova nu s-au oprit aici. În 2011, pe când avea 64 de ani, aceasta cumpără un alt apartament de 35 m.p., tot în sect. Râșcani al capitalei. Un an mai târziu, în 2012, Maria Urmanova achiziționează încă un apartament, de 38 m.p., de această dată pe str. București, conform unei investigaţii a Ziarului de Gardă.
Fabrica off-shore, administrată de fratele procurorului
Irina, soția lui Iurie Garaba, este angajată la „Fabrica Avicola Tochile” SRL, de unde a raportat pentru anul 2015 venituri în sumă de 14,4 mii de lei, dar și în cadrul Reprezentanței „Martical” LTD, de unde a avut un salariu de 23,9 mii de lei. Datele de la Camera Înregistrării de Stat arată că „Fabrica Avicola Tochile” SRL este administrată de Victor Garaba, unul din cei doi frați ai candidatului la funcția de procuror general. SRL-ul are un capital social de 7,1 milioane de lei (!) și un fondator care se ascunde după un off-shore din Cipru, „Lifaza Limited”. Reprezentanții Primăriei din s. Sipoteni, r. Călărași, acolo unde se află fabrica, ne-au anunțat că aceasta nu funcționează încă din 2011, an în care a fost privatizată. Aceasta se întinde pe o suprafață de aproape 14 ha, iar conform datelor de la Cadastru, în 2011, terenul și clădirile fabricii au fost ipotecate pentru un credit de 200 de mii USD firmei „Lascom Trading LLP” din Londra, Marea Britanie. În octombrie 2016, compania a fost dizolvată.
Mircea Roșioru, al treilea adjunct al procurorului general a fost până astăzi șeful Direcției Judiciare din cadrul PG, el fiind și președintele Consiliului Superior al Procurorilor (CSP), funcție pe care, ar urma să și-o păstreze și după ce a devenit adjunct al procurorului general. Roșioru a fost ales președinte al CSP în ianuarie 2014. Conform declarației sale cu privire la venituri și proprietate, Roșioru are un Opel Astra din 2005, cumpărat în 2011, un teren de 6 ari, dar nu declară o locuință. Anterior, într-un interviu pentru ZdG, acesta a spus că locuiește în apartamentul părinților.