Pornind de la ideea că este puţin probabil ca viaţa să existe doar pe Terra, dată fiind imensitatea universului, omul de stat îşi începe eseul definind ceea ce este viaţa, respectiv abilitatea de a reproduce şi de a multiplica, relatează Agerpres.

El defineşte apoi ceea ce denumim astăzi zonă locuibilă — zona în care o planetă are, în jurul stelei sale, o temperatură compatibilă cu prezenţa apei în stare lichidă care este indispensabilă vieţii. El precizează că viaţa nu poate exista decât în regiuni unde temperaturile oscilează între punctul de îngheţare şi cel de fierbere al apei.

Churchill adaugă faptul că un mare număr de planete extrasolare ar putea avea dimensiunea necesară pentru a permite prezenţa apei în stare lichidă pe suprafaţa sa şi o atmosferă sau ceva similar, iar unele se află la distanţa potrivită faţă de Soare pentru a menţine o temperatură corespunzătoare.

El a dezvoltat aceste teorii cu decenii înainte ca cineva să poată estima, graţie misiunii Kepler, că galaxia Calea Lactee este probabil gazda a miliarde de exoplanete situate în zona locuibilă a soarelui lor.

„Nu sunt suficient de impresionat de succesul civilizaţiei noastre să cred că Terra este singurul loc care poate găzdui viaţă, creaturi inteligente în acest imens Univers sau că noi suntem cei mai avansaţi din punct de vedere fizic şi mental'', scria Winston Churchill.

Astrofizicianul care a descoperit eseul

Astrofizicianul Mario Livio a explicat, într-un articol pentru revista britanică Nature care include şi câteva pasaje din eseu, cum a descoperit eseul. 

„A fost o mare surpriză anul trecut când vizitam Muzeul Naţional Churchill din Fulton, iar directorul instituţiei Timothy Riley mi-a dat un eseu scris de Churchill'', a spus atrofizicianul. 

„Ceea ce uimeşte este modul în care gândeşte, abordează problema ca un om de ştiinţă'', a explicat pentru AFP Mario Livio, menţionând că Churchill foloseşte în eseu argumente care sunt valabile astăzi.

Pentru Mario Livio, eseul lui Churchill arată importanţa pe care el o acorda ştiinţei şi tehnologiei pentru dezvoltarea societăţii.

„Într-o epocă în care un anumit număr de politicieni resping ştiinţa, consider că este elocvent de discutat despre un lider care este atât de profund angajat'', a concluzionat astrofizicianul.