Planul include sporirea asistenţei acordate autorităţilor libiene, în special gărzii de coastă, pentru a controla afluxul de imigranţi şi pentru a le ajuta să creeze tabere de refugiaţi sigure pe teritoriul Libiei.

De asemenea, UE va sprijini repatrierea voluntară a imigranţilor dispuşi să se întoarcă în ţările lor de origine şi va coopera cu statele vecine Libiei pentru un mai bun control al apelor teritoriale.

În declaraţia semnată la summitul din Malta se menţionează că UE este dispusă să mobilizeze 200 de milioane de euro pentru proiecte destinate Libiei, în special pentru acţiunile cuprinse în planul convenit.

Acest plan a fost convenit la o zi după ce premierul italian, Paolo Gentiloni, şi şeful guvernului libian recunoscut de ONU, Fayez Al-Serraj, au semnat la Roma un memorandum prin care se angajează să coopereze pentru a stopa afluxul de imigranţi.

Potrivit premierului libian, obiectivul acestui acord este să protejeze frontierele unde ajung imigranţi din alte ţări africane pentru a se îmbarca spre Europa, dar el a insistat că nu va permite intrarea misiunii navale europene „Sophia” în apele teritoriale libiene şi a cerut o comandă comună care să permită modernizarea flotei ţării nord-africane şi controlul apelor sale, precum şi ajutor economic.

Fostul dictator libian Muammar Gaddafi a dus o politică de şantaj în chestiunea migraţiei, el cerând şi primind din partea Uniunii Europene bani pentru a nu permite imigranţilor veniţi din statele Africii subsahariene să treacă graniţele Libiei. După ce el a fost înlăturat de la putere în anul 2011, Libia a devenit placa turnantă a migraţiei ilegale africane înspre Europa. Profitând de anarhia ce domneşte de atunci în această ţară, peste o jumătate de milion de imigranţi au reuşit să traverseze teritoriul libian, în pofida dificultăţilor călătoriei prin deşert şi pericolelor implicate de prezenţa grupărilor armate.

Odată ajunşi pe coasta Mării Mediterane, imigranţii pornesc către Italia la bordul unor ambarcaţiuni oferite de traficanţi şi aflate de cele mai multe ori în stare precară, fapt ce a provocat naufragii soldate cu mii de victime în fiecare an, numai anul trecut murind în urma unor asemenea accidente circa 5.000 de imigranţi.