Presa din România e dominată de subiectul celor două ordonanțe de urgență privind grațierea și amnistia, împotriva cărora au avut deja loc mitinguri uriașe în ultimele două duminici. Toți comentatorii sunt de acord că liderul social-democrat Liviu Dragnea e autorul unei neașteptate contraperformanțe: a provocat ieșirea în stradă a 100.000 de oameni numai acum două zile, la mai puțin de o lună de la instalarea la guvernare a PSD în alianță cu ALDE.
Iulian Leca scrie pe site-ul ziare.com că gafele lui Dragnea sunt cu atât mai inexplicabile cu cât PSD a obținut un scor foarte bun la alegerile parlamentare din 11 decembrie și nici nu a găsit în parlament o opoziție eficientă sau măcar vocală. Indiferent care ar fi explicația, efectul cel mai incomod pe care-l va încasa coaliția de guvernare nu este pierderea de imagine, ci reinventarea involuntară a președintelui Klaus Iohannis. Pe fondul adormirii opozitiei, președintele a avut șansa „să revină în luptă și să se prezinte ca unicul apărător și garant al statului de drept, al democrației și al tuturor valorilor pentru care merită să lupți politic”. Nu mai lipsește, scrie Iulian Leca, decât gafa de a se încerca o suspendare din funcție a șefului statului.
Andrei Cornea remarcă și el în revista 22 transformarea rapidă a lui Iohannis din președintele „diferit” de Traian Băsescu pe care l-a promis inițial într-un președinte-jucător foarte asemănător cu Băsescu „din zilele lui bune”. „Din indiferent ce motive, Iohannis și-a înțeles misiunea principală (...) din acest moment ca fiind apărarea statului de drept și respectarea Constituției nu doar de formă, ci și în fond, împotriva încercărilor tot mai agresive ale oligarhiei politico-economico-mediatice de a acapara complet statul și de a îngenunchea relativa independență a justiției”.
Alina Mungiu-Pippidi, publicată de Adevărul, e de acord că Dragnea o ține din greșeală în greșeală, dar are mai puțină încredere în spontaneitatea protestelor de stradă din ultima vreme. În spațiul public românesc se petrec de altfel, în opinia comentatoarei, lucruri intolerabile într-un stat de drept: este o „atmosferă de violenţă şi manipulare pe care nu am mai văzut-o din anii nouăzeci. S-au reîntors ameninţările la telefon, sau prin email, violenţa limbajului pe Facebook şi forumuri depăşeşte orice imaginaţie”. Ar fi, de asemenea, evidentă infiltrarea protestatarilor „de oameni cu slogane şi intenţii radicale care greu pot fi ţinuţi în frâu de marea masă, paşnică, dat fiind că nimic nu e oficial organizat”. „Judecătorii de la Curtea Constituţională sunt declaraţi ticăloşi nu de anonimi, ci de ziarişti cu renume, puterile statului se încaieră pe faţă una cu alta”. Se vede cu ochiul liber, crede Alina Mungiu, că politicienii de vârf cu probleme penale sau chiar cu condamnări (cazul Liviu Dragnea) au dosare pe fapte de corupție mai degrabă „minore” : Dragnea, că a plătit nejustificat o secretară la Teleorman, Tăriceanu, că a tăinuit un detaliu când a fost audiat ca martor în procesul altcuiva. Deducția autoarei articolului din Adevărul este că în spatele a ceea ce se întâmplă în stradă în aceste zile se află Serviciul Român de Informații care nu mai are interes să împiedice protestele. S-a aliat cu strada pentru că actualii guvernanți acuză SRI (serviciile, în general) că le-au „fabricat” dosare penale unora dintre liderii lor marcanți.
