Deși Angela Merkel și conservatorii ei sunt dați de toate sondajele favoriți la câștigarea alegerilor generale, social-democrații revin în luptă prin schimbările spectaculoase la vârful partidului.
Așteptarea s-a dovedit rentabilă: SPD a început anul electoral 2017 cu o lovitură măiastră de imagine, scrie Dagmar Engel, care conduce redacția Deutsche Welle de la Berlin.
Toată opinia publică germană discută acum despre schimbările spectaculoase de la vârful Partidului Social-Democrat. Că Angela Merkel va candida pentru un al patrulea mandat este deja un subiect pe care mass-media l-au mestecat îndelung și deja l-au digerat.
Aproape la fel de apreciat că Merkel
SPD are acum în sfârșit, în premieră în ultimul deceniu, un șef de partid nou și candidat la funcția de cancelar federal care este apropiat în ceea ce privește nivelul popularității de doamna Merkel.
Este vorba de Martin Schulz, european dovedit, comunicator de excepție, cu un ascuțit simț politic, capabil să își apere suveran punctele de vedere.
Mai întâi, un social-democrat va fi președinte federal: Frank-Walter Steinmeier, timp îndelungat ministru de Externe, nu prea mare orator, dar politician apreciat de germani, după cum au arătat toate sondajele de opinie din ultimii ani.
Funcția de șef al diplomației îi predispune de regulă pe ocupanții ei la popularitate crescută, un fenomen de care va beneficia poate acum și Sigmar Gabriel, care se pregătește să preia acest post de la Steinmeier.
Pentru germani, SPD redevine astfel un partid vizibil, ieșind din rolul de până acum de partener-junior în marea coaliție de la Berlin, un partener care își impune obiectivele politice, fără să culeagă însă și laudele pentru aceste reușite, care revin de regulă doar Angelei Merkel și Uniunii Creștin-Democrate.
SPD redevine un partid puternic articulat cu acest candidat neimplicat în afacerile guvernamentale și nesupus disciplinei de guvern. Un partid care se poate acum concentra din nou pe competența sa social-democrată fundamentală-implicarea pentru dreptate socială, pentru sprijinirea celor mai slăbi din societate.
Despre această este vorba: să convingi alegătorii că nu este totuna pentru cine votează, că „între cei sus-puși” există diferențe.