Oamenii de ştiinţă presupun că partea centrală a Pământului este o minge solidă cu un diametru de aproximativ 1.200 de kilometri. El se află la o adâncime prea mare pentru ca oamenii de ştiinţă să îl poată analiza în mod direct şi, de aceea, apelează la undele seismice care trec prin această zonă pentru a afla din ce este alcătuită.

Nucleul Pământului este format în principal din fier, care reprezintă aproximativ 85 % din greutatea sa, şi nichel (10%). În încercarea de a descoperi din ce sunt constituite cele cele 5% din greutatea nucleului care a mai rămas, Eiji Ohtani şi echipa sa au făcut aliaje de fier şi nichel, şi le-au amestecat cu siliciu. După aceea, le-au expus unor presiuni şi temperaturi mari, de genul celor care există în nucleu, şi au constatat că acest amestec corespunde rezultatelor furnizate de datele seismice din interiorul Pământului.

Profesorul Ohtani subliniază faptul că prezenţa siliciului urmează să fie confirmată şi că aceasta nu exclude prezenţa altor elemente.

„Aceste experimente foarte dificile sunt foarte interesante, deoarece pot oferi o perspectiva asupra aspectului nucleului Pământului în momentul în care s-a format în urmă cu acum 4,5 miliarde de ani, atunci când nucleul a început să se separe de părţile stâncoase ale Pământului”, comentează profesorul Simon Redfern de la Universitatea din Cambridge.

„Cu toate acestea, unii oameni de ştiinţă au susţinut recent că şi oxigenul este o parte importantă a nucleului Terrei”, iar profesorul Redfern susţine că această cunoaştere a componentelor nucleului îi va ajuta pe oamenii de ştiinţă să înţeleagă mai bine condiţiile care au predominat la momentul formării Pământului, şi, în special, pentru a răspunde la întrebarea dacă în stadiul incipient al nucleului a fost mai mult sau puţin oxigen.

În cazul în care în miezul Pământului, în urmă cu mai mult de patru miliarde de ani, era o cantitate mai mare de siliciu, aşa cum arată rezultatele studiului lui Ohtani, aceasta ar însemna că restul planetei a fost relativ bogată în oxigen. În cazul în care, nucleul a aspirat oxigenul, aceasta ar însemna că stratul stâncos din jurul miezului a fost sărăcit de acest element.