Am discutat cu Tatiana Ghidirimschi, directoarea Centrului Low Vision, creat în 2009 pentru a ajuta persoanele cu dizabilități de vedere despre nevoile acestora, problemele cu care se confruntă, dar și posibilele soluții pentru ca viața acestor persoane să devină mai ușoară în societatea noastră.
Cum credeți, care este percepția generală a societății despre persoanele cu dizabiltăți de vedere?
Este o întrebare foarte bună.
Nu știu de ce, dar la noi in societate aceste persoane sunt percepute greșit începând cu faptul că ele nu sunt văzute de ceilalți și aici o să vin cu un exemplu – este cu mult mai ușor să identifici vizual o persoană cu deficențe locomotorii, în comparație cu o persoană cu deficențe de vedere, deoarece ochiul ca organ anatomic este foarte mic. Deci, percepția subiectivă deseori este determinată de factorii anatomici, ceea ce nu este corect.
Deseori, și nu pot să înțeleg de ce, chiar și majoritatea funcționarilor publici, consideră că dizabilitatea de vedere presupune aceea că este nevoie de careva ochelari sau cel mai rău ce poate fi este nevioe de intervenție chirurgicală pentru cataractă și glaucom… Ceea ce nu este deloc corect: în foarte multe cazuri persoanele cu dizabilitate de vedere nu pot fi ajutate să vadă mai bine cu ajutorul ochelarilor simpli sau chiar cu ajutorul intervențiilor chirurgicale. Și în acest caz este binevenit exemplul foarte elocvent iarăși al persoanelor cu deficiențe locomotorii care cu ajutorul scaunului cu rotile, premergătoarelor ș.a. dispozitive ajutătoare pot să-și realizeze activitățile cotidiene. Exact asa și persoanele cu dizabilități de vedere au nevoie de dispozitive speciale de corecție optică și ajutor vizual, precum ar fi: diverse lupe, telescopae, sisteme televizate cu circuit închis etc.
Deseori persoanele cu dizabiltăți de vedere șunt percepute ca persoane care sunt complet oarbe. De fapt este o precepție greșită, deoarece, conform datelor statistice ale Organizației Mondiale ale Sănătății, 2/3 din numărul total de persoane cu deficiențe de vedere sunt slab văzătoare, iar 1/3 sunt oarbe.
Dar îndiferent de faptul că persoana ar avea vedere slabă sau ar fi oarbă, ea este la fel ca și toți, are aceleași necesități, emoții, sentimente, etc.
Referitor la datele statistice oficiale privind dizabilitățile de vedere?
Din păcate, în Republica Moldova, statisticile sunt sumare și nu reflectă real situația, iar un șir de variabile lipsesc. Nu există o bază de date unică, care ar facilita acumularea de asemenea date.
La moment, nu există niciun document oficial, de unde am putea să aflăm care este numărul total al persoanelor cu dizabilități de vedere. Pe pagina web al Centrului Național de Management în Sănătate putem găsi informație generală anuală cu referire la numărul total de persoane recunoscute cu dizabilitate primară. De exemlu, pentru anul 2015 dizabilitatea cauzată de bolile ochiului și anexele sale a constituit – 4,6% din numărul total de personae recunoscute cu dizabilitate primară. Raportându-ne la numărul total pe republică de personae cu dizabilități – 184,000, atunci estimativ am putea deduce că numărul total de personae cu dizabilități de vedere ar constitui – 8500, inclusiv 450 copii.
Dar, de facto, acest număr este cu mult mai mare, iar argumentele reiese din raportarea la următoarele variabile:
- În anul 2012 în Republica Moldova a fost efectuat un studiu – Evaluarea Rapidă a Orbirii Evitabile plus Retinopatia Diabetică (EROE plus RD). Conform datelor acestui studiu prevalenţa orbirii în rândul persoanelor cu vârsta > 50 ani, constituie aprox 1,5 %, iar prevalenţa deficienţelor de vedere severe şi moderate – aprox. 16 %. Cauzele cele mai frecvente ale orbirii şi deficienţelor de vedere sunt: viciile de refracţie, cataracta, glaucomul, retinopatia diabetică.
- Un alt argument este că în documentele statistice oficiale sunt incluse doar 3 maladii la adulți (cataracta, miopia și glaucomul) și la copii doar 2 maladii (miopia și cataracta). Asta înseamnă că nu avem informație cu referire la celelalte maladii ale ochiului și anexele sale, cum ar fi anomaliile congenitale, distrofiile retiniene, traumatismul ocular, atrofiile nervului optic, tumorile organului vizual ș.a.
- Încă un argument important este și acela că lipsesc datele statistice cu referire la existența dizabilităților asociate, precum ar fi: în cazurile persoanelor cu diabet zaharat complicat, cu hipertensiune arterială severă, după diverse hemoragii și atacuri ischemice cerebrale, diverse tumori, paralizii cerebrale infantile, maladia Down etc. Deci, practic în majoritatea cazurilor enumerate se asociază și dizabilități de vedere.
- Și un alt argument este faptul că după cum se cunoaște, dizabilitatea se stabilește doar grupului de vârstă apt de muncă, excepție fiind doar cazurile severe. Asta ne vorbește despre faptul că datele cu referire la dizabilitățile de vedere de grad accentuat și mediu al grupului de vârstnici lipsește, iar conform statisticilor internaționale majoritatea vârstnicilor suferă de probleme de vedere.
În final, dacă la datele oficiale existente în Republica Moldova ar fi alăturat și numărul de persoane cu alte maladii oculare, numărul persoanelor cu dizabilități asociate și cu cele de vedere, precum și numărul vârstnicilor care suferă de dizabilități de vedere, atunci această cifră ar fi cu mult mai mare…
Care sunt cauzele apariției deficiențelor de vedere?
Principalele cauze ale deficiențelor de vedere sunt:
- Factorii genetici – anomalii de dezvoltare (retinopatia prematurului, hipoplazia nervului optic și a retinei, atrofia nervului optic, aniridia, distrofii retiniene, ambliopia, albinismul, cataracta, glaucomul etc.)
- Factorii infecțioși (infecții virale, bacteriene, fungice: cheratite, uveite, retinite etc.)
- Factori degenerativi legați de vărstă (cataractă, glaucom, degenerescența maculară legată de vîrstă etc.)
- Procese autoimmune și neoplazice (uveite, retinoblastomul etc.)
- Patologia altor organe și sisteme care afectează ochii (diabetul zaharat, hipertensiunea arterială, afecțiunile sistemice etc.)
- Nerespectarea modului sănătos de viață (timpul îndelungat la calculator, telefoane, expunerea în exces la lumina solară, abuzul de alcool, fumatul, traumatizmul etc.)
Câteva sfaturi utile pentru prevenirea afectiunilor de ochi:
– Igiena vederii (pentru persoanele care lucrează sau petrec mult timp la calculator sau cu actele se recomandă respectarea regimului de lucru și anume la fiecare 30-40 de minute să ridice privirea și să privescă la depărtare pentru 20 de secunde timp de 3-5 minute.
– Respectarea modului sănătos de viață: să se odihnească suficient, este foarte important ca copii să petreacă mai mult timp la aer liber – să facă plimbări și să privească cît mai mult în depărtare, să consume alimente bogate în vitamine și antioxidanti, iluminearea corespunzătoare a locului de lucru, evitarea traumelor, excluderea fumatului și a consumului de alcool și alte substanțe nocive, purtarea ochelarilor cu protecție solară, menținerea tensiunii arteriale, controlul greutății și al glicemiei ș.a.
– Controale regulate la medicul oftalmolog chiar daca nu semnalați un simptom care pune in pericol vederea.
Ce ar trebui să întreprindă societatea pentru a asigura incluziunea socială a persoanelor cu dizabilități de vedere?
Dacă e să pornim de la noțiunea de incluziune socială, care este ansamblu de măsuri şi acţiuni multidimensionale din domeniile protecţiei sociale, ocupării forţei de muncă, locuirii, educaţiei, sportului, ocrotirii sănătăţii, informării şi comunicării, mobilităţii, securităţii, justiţiei şi culturii, precum şi din alte domenii destinate integrării persoanelor cu dizabilităţi în societate.
Deci, ce trebuie să întreprindem?
A. Cel mai important lucru este – schimbarea atitudinii, promovarea non-discriminării și toleranței atît din partea Statului precum și al societății.
În țara noastra atitudinea față de persoanele cu dizabilități de vedere este complet greșită, deoarece totul se reduce la faptul că aceste persone au nevoie doar de ochelari, iar cei vîrstnici doar de o operație simplă sau că sunt orbi și nu pot fi ajutați! Da, și mai este un fenomen des întilnit la funcționarii publici, care argumentează că numărul persoanelor cu dizabilități de vedere este foarte mic și ei nu prea se plâng…..
GREȘIT! Deseori atitudinea este determinată din lipsa de cunoștințe…
Dacă cineva m-ar întreba ce trebuie de făcut în asemenea cazuri? Ași spune că foarte important ar fi implicarea mass mediei, care ar contribui la schimbarea atitudinii societății față de persoanele cu dizabilități de vedere prin promovarea imaginilor pozitive, creșterea gradului de conștientizare cu privire la aspectele dizabilităților de vedere, organizarea exercițiilor de simulare a dizabilității de vedere pentru toți funcționarii publici etc.
B. Un alt factor foarte important este asigurarea accesibilității persoanelor cu dizabilități de vedere, care presupune asigurara cu dispozitive optice și ajutor vizual (telemiscroscoape, diverse lupe, sisteme televizate cu circuit închis, proteze oculare etc.); imprimarea cu caractere mari şi în culori contrastante a materialelor didactice și de instruire, iluminarea suficientă, adaptarea mijloacelor de transport conform standardelor de accesibilizare a infrastructurii, accesibilizarea paginilor de internet ale instituțiilor publice și private, transcrierea sau traducerea materialelor informative si culturale in sistemele de acces la informație: sistem Braille, înregistrări audio etc.
Ar fi foarte corect să fie elaborarat și adoptat mecanismul de punere în aplicare a prevederilor cap.VI, art.43 (2) din Legea nr.60 privind Incluziunea Socială a Persoanelor cu Dizabilități, referitor la asigurarea cu echipamente specializate de reabilitare.
C. Crearea serviciilor de educație incluzivă, mai cu seamă în instituțiile preșcolare de învățămînt și consolidarea serviciilor deja existente și asigurarea incluziunii în cîmpul muncii a persoanelor cu dizabilități de vedere.
Care sunt realizările cu care se poate mândri Centrul LOW VISION?
Centrul de Reabilitare Medico-Socială pentru Persoane cu Vedere Slabă „LOW VISION” este o organizație non guvernamentală care activează din 2009, graţie suportului şi asistenţei tehnice oferite de Organizaţia de Caritate „Hjelp Moldova” din Norvegia. Misiunea Centrului se axează pe acordarea serviciilor de reabilitare medico-socială persoanelor cu vedere slabă din Republica Moldova. Obiectivele Centrului „LOW VISION” corespund cu obiectivele trasate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii, Programul Vision 2020 – combaterea cecităţii evitabile.
Din anul 2009 până în prezent, în cadrul Centrului „LOW VISION” au fost oferite peste 5600 de consultaţii pentru pacienţi cu vedere slabă din toată ţara, dintre care 1/3 au fost copii. Toţi pacienţii au beneficiat de consultaţii specializate, dispozitive de corecţie optică şi ajutor vizual, după cum urmează: lupe, sisteme telescopice, hiperoculari, sisteme televizate cu circuit închis, filtre spectrale etc.
Tot în acest context, ţinem să menţionăm că acest gen de servicii de reabilitare este unul nou pentru Moldova şi toate serviciile sunt oferite gratis.
Chiar dacă activăm din 2009, activitatea Centrului este cunoscută deja şi peste hotarele ţării. Recent s-a adresat la Centru „LOW VISION” mama unui copil din Iaşi, România, care a solicitat consultanţă şi suport prin oferirea de dispozitive de corecţie optice şi ajutor vizual.
Graţie dispozitivelor de corecţie optică şi ajutor vizual, persoanele cu dizabilități de vedere au posibilitatea de a se integra în viaţa socială, reducându-se gradul de dependenţă de ceilalţi membrii ai societăţii. Astfel, datorită suportului oferit de Centrul „LOW VISION” peste 30 copii cu vedere slabă (> 10%), studiază în şcoli generale, iar peste 40 de tineri cu dizabilităţi de vedere studiază la colegii şi universităţi, fapt care confirmă necesitatea şi importanţa acestor servicii.
De asemenea, Centrul LOW VISION oferă servicii persoanelor din diferite instituții: Gradinita nr.135 pentru copii cu deficiențe de vedere din mun. Chisinau, Liceul cu profil tehnologic pentru copii cu vederea slabă din or. Chișinău, Școala internat pentru copii nevăzători din or. Bălţi, Grădinița 74 pentru copii cu CES din mun. Chișinău, Penitenciarul din Rusca, Goian și Rezina , Azilul de bătrîni din mun. Chișinău, Centrul de interventie precoce,,Voinicel’’, Școală-internat pentru copii cu restanțe polimielitice și PCI or. Hîncești etc.
Centrul LOW VICSION în parteneriat cu Organizația Help Moldova din Norvegia organizaeză periodic workshop-uri şi seminare de instruire pentru medicii oftalmologi din țară, medicii de familie, asistente medicale, specialiștii din serviciul de asistență psihopedagogică etc.
În decembrie 2016 Centrul LOW VISION a fost decernat cu Premiul ONU în domeniul drepturilor omului pentru activitatea remarcabilă privind incluziunea socială a persoanelor cu deficiențe de vedere de pe ambele maluri ale Nistrului.
