Viaţa unei familii în 10 m2
O mamă cu şase copii a rămas fără casă şi fără susţinere. Familia Ojog din satul Bădiceni, Soroca, trăieşte într-un sarai (construcţie rudimentară de scânduri, făcută, de obicei, în spatele casei, n.r.), care are o suprafaţă totală de numai 10 m2. Cei şase copii împreună cu mama lor încearcă să supravieţuiască şi să ducă o viaţă cât de cât decentă între cei patru pereţi jerpeliţi ai saraiului.
S-a ajuns la această situaţie după ce, în urmă cu câţiva ani, casa bunicilor a ars şi familia a rămas doar cu scrumul bunurilor pentru care a lucrat o viaţă, cu amintirea bunicii decedate şi cu o mare tristeţe în ochi. Căsuţa în care trăieşte familia este una veche, unde nu s-a făcut de mult reparaţie.
Situaţia grea a familiei, ţinută în vizor, dar nesoluţionată
„Saraiul e aşa cum îl vedeţi pentru că nu avem bani să-l reparăm”, ne povesteşte Elena Ojog. Femeia susţine că a cerut ajutor de la primăria satului şi de la consiliul raional Soroca, însă i s-a spus că n-o pot ajuta din lipsă de fonduri.
„Ea a venit la primărie şi ne-a cerut să-i dăm o casă. Vrem s-o ajutăm, dar bugetul nu ne ajunge să cumpărăm case pentru cei nevoiaşi. Apoi, trebuie să încerce şi ea să lucreze, să mai câştige nişte bani şi să nu aştepte ca altcineva să-i dea tot ce are nevoie. În ziua de azi, fiecare îşi are problemele sale şi lucrează din greu ca să şi le rezolve”, spune Silvia Spoială, secretara consiliului sătesc.
Rodica Tâltu este asistenta socială din sat, care ţine în vizor situaţia în care se află Elena Ojog şi cei şase copii ai ei.
„Doi copii frecventează grădiniţa şi trei şcoala, fiind scutiţi de orice plată. Unul însă a abandonat şcoala după clasa a VI-a, pentru că e mai obraznic, mai problematic”, explică Rodica Tâltu. Potrivit asistentei, membrii familiei mai lucrează cu ziua, iar ajutorul social pe care îl primesc este de peste 2600 de lei. „Nu sunt bani mulţi, dar oricum e un ajutor cât de cât…”, spune Rodica, care subliniază că, în pofida situaţiei financiare grele din familie, copiii sunt îngrijiţi şi bine hrăniţi.
„Satul e mare şi nu prea o cunosc, mai mult din auzite”, ne-a explicat o femeie de la poştă, atunci când am întrebat-o despre familia care, în fiecare zi, e nevoită să facă faţă problemelor şi sărăciei.
„Şapte suflete, într-o cameră”
Localnicii spun că femeia îngrijeşte bine de copii, dar din păcate nu are cum să le ofere şi un loc de trai mai bun.
„Şapte suflete, într-o cameră mică. Cei doi băieţi mai mari lucrează cu ziua şi mai câştigă câţiva bănuţi. Avem nevoie de bani, doar trebuie de plătit lumina, gazul, mâncarea, hainele… pentru tot trebuie să plăteşti. Eu stau acasă, fiindcă am doi copii de grădiniţă, pe care trebuie să-i duc şi să-i aduc, să fac mâncare şi să-i îngrijesc. Incendiul acela a prefăcut în cenuşă tot ce aveam. De la o lumânare s-a aprins focul şi nu am mai putut scoate nimic din casă. Acest sarai a fost singurul nostru acoperiş, sub care trăim de mai mulţi ani”, ne povesteşte disperată femeia, care s-a adresat şi la Ministerul Protecţiei Sociale şi Familiei, însă a primit un răspuns laconic, în care i se explica că se oferă ajutor material pentru copii şi medicamente, dar nu şi pentru procurarea caselor.
Elena Ojog ne spune că ştie cum ar putea fi soluţionată problema cu care se confruntă de mai mulţi ani. „Există o variantă reală de a soluţiona problema noastră. Peste drum de noi se vinde o gospodărie bună: o casă cu cinci camere, sarai, beci, fântână în ogradă, 23 de ari de pământ, pomi fructiferi şi salcâmi pentru foc”, descrie femeia, cu lux de amănunte, soluţia care, potrivit ei, i-ar putea schimba radical viaţa.
Grigore Filip este proprietarul casei la care visează familia Ojog. „Casa nu e prea mare, mi-a rămas după moartea fratelui. Cer pentru casă 3000 de dolari. Mai am cumpărători, dar mă mai gândesc. Dacă vecinii mei (familia Ojog, n.r.) ar avea un venit mai stabil, le-aş da casa şi în rate. Mă doare inima când văd saraiul în care trăiesc. E atât de vechi şi distrus, încât ai impresia că, dacă suflă vântul mai tare, îl dă jos”, ne spune bărbatul.
Potrivit datelor oficiale, nivelul sărăciei în zonele rurale ale R. Moldova este în creştere, iar speranţa de viaţă în ţara noastră este printre cele mai scăzute din Europa.
