Europa a fost atât de slăbită de evenimentele tumultoase din 2016. încât acum nu pare deloc pregătită să facă faţă celor trei mari provocări ale lui 2017.
O spune Judy Dempsey, cercetător la organizaţia Carnegie Europe din Bruxelles şi jurnalist specializat pe politică externă, într-un editorial pentru Washington Post.
Prima provocare despre care vorbeşte analistul este Donald Trump, care îşi va prelua mandatul de preşedintele al Americii pe 20 ianuarie. A doua provocare, din perspectiva sa, este puterea tot mai mare a lui Vladimir Putin, preşedintele rus care a prins şi mai multă forţă după recapturarea oraşului sirian Alep de la rebeli, iar a treia este terorismul.
Decizia poporului britanic de a părăsi UE va lăsa Uniunea fără un stat membru cu o îndelungată tradiţie şi multă experienţă în ceea ce priveşte securitatea şi apărarea.
În plus, criza euro continuă să bântuie Uniunea. Problemele din sistemul bancar italian şi demisia premierului Matteo Renzi sunt cele mai recente pierderi din cauza slăbiciunii monedei unice.
Iar în ceea ce priveşte criza refugiaţilor, chiar dacă numărul imigranţilor care vin dinspre Orientul Mijlociu a mai scăzut, aceştia sunt învinovăţiţi pentru recentele atacuri teroriste din Europa, inclusiv cel de la târgul de Crăciun din Berlin.
Acest atentat, soldat cu 12 morţi şi zeci de răniţi, a scos la lumina eşecuri majore ale tuturor statelor membre UE. Liderii europeni nu au ajuns la un acord privind politica imigraţiei şi verificarea tuturor celor care intră în Europa. Au eşuat în securizarea graniţelor Uniunii, susţine Dempsey. Şi, mai presus de toate, nu au pus la punct un sistem comun de informaţii sau o politică de securitate şi apărare.
Tandemul Trump-Putin împotriva Europei
Iar Trump şi Putin vor pune la încercare capacitatea Europei de a se apăra. Vladimir Putin nu are decât de câştigat din această situaţie în care Europa este slăbită, iar preşedintele american pune sub semnul întrebării angajamentele SUA faţă de blocul comunitar.
Prin dezinformare, susţinerea mişcărilor populiste şi cooperarea cu anumiţi politicieni din ţări precum Franţa, Austria şi Olanda, Kremlinul are puterea de a diviza Europa.
De exemplu, partidul lui Putin, Rusia Unită, a semnat un protocol de cooperare cu Partidul Libertăţii, o formaţiune extremistă din Austria, la scurt timp după ce candidatul său a pierdut alegerile prezidenţiale în faţa unui independent proeuropean. Liderul acestui partid din Austria, Heinz-Christian Strache, şi alţi politicieni populişti din Europa vor ca UE să ridice sancţiunile impuse Rusiei.
În ceea ce îl priveşte pe Trump, intenţiile sale de a restaura relaţiile cu Rusia vor scoate la iveală slăbiciunile aliaţilor europeni ai Americii. Aceştia nu se pot apară singuri în faţă Rusiei, dacă Statele Unite nu îşi respectă angajamentele privind securitatea.
Deşi Europa a fost avertizată să majoreze bugetele pentru apărare de mai multe administraţii americane, liderii UE au luat puţine măsuri în acest sens, după cum o demonstrează atentatele teroriste din ultima vreme, scrie Judy Dempsey.
Autorul atacului din Berlin, tunisianul Anis Amri, a reuşit să se plimbe din Italia în Germania, iar apoi să fugă din această ţară prin Franţa şi să ajungă la Milano, deşi fusese condamnat pentru că a provocat un incendiu într-un centru de detenţie din Italia. Era în atenţia serviciilor germane de securitate, dar le-a scăpat printre degete.
Dacă ne uităm înapoi în 2016, vedem că Brexit şi criza refugiaţilor ar fi fost oportunităţi bune pentru UE să ia măsuri comune, dar s-a întâmplat contrariul. Statele membre încep să îşi formeze propriile politici, pe măsură ce mişcările populiste capătă amploare, fiind nemulţumite, printre altele, de incapacitatea guvernelor de a combate terorismul.
Cam asta este perspectiva cu care se confruntă Europa în 2017: un preşedinte american care le spune aliaţilor că trebuie să plătească dacă vor că SUA să îi apere şi un preşedinte rus care încearcă să distrugă alianţa transatlantică şi să slăbească şi mai mult UE.
Şi în loc să reacţioneze prin unitate, se pare că liderii UE îi lasă pe cetăţeni vulnerabili, lipsiţi de apărare, în timp ce blocul comunitar este din ce în ce mai puţin capabil să facă faţă unei nou administraţii SUA şi Rusiei.
Europa ar putea fi cuprinsă de haos
Despre provocările anului care urmează a scris şi jurnalistul Marcel Michelson, într-un amplu material pentru Forbes. Acesta este de părere că pentru Europa, anul 2017 va fi unul crucial, plin de provocări şi poate chiar haos.
Dacă 2016 a fost dominat de criza refugiaţilor şi atacuri teroriste, 2017 se aşteaptă să fie un an al alegerilor importante, ce ar putea deveni o luptă între clasa politică actuală şi mişcările populiste care promovează un val de nemulţumire publică.
Urmează alegeri prezidenţiale şi parlamentare în Franţa şi Germania, alegeri generale în Olanda, Norvegia şi Cehia, alegeri prezidenţiale în Ungaria şi Slovenia şi alegeri locale în Portugalia.
Alegerile nu reprezintă nimic ieşit din comun în democraţie, iar guvernele îşi schimbă des culoarea politică, însă există posibilitatea că în 2017 să fie câştigate de partide anti-sistem, cu promisiuni electorale radicale şi nerealiste. Ar putea fi vorba despre formaţiuni anti-imigranţi sau chiar rasiste.
Teme precum căsătoriile între persoane de acelaşi sex şi interzicerea valului isalmic ar putea fi subiecte de dezbatere în 2017 şi ar putea atrage atenţia alegătorilor nemulţumiţi.
Şi ar putea să nu conteze că promisiunile populiştilor privind taxe mai mici, mai puţine cheltuieli şi alte asemenea, sunt nerealiste.
Vor fi multe atacuri şi împroşcări cu noroi, mai ales dacă discuţiile vor ajunge la acelaşi nivel întâlnit în campania prezidenţială din SUA şi cea pentru referendumul pe Brexit. Dacă se întâmplă asta, atunci Europa va vedea ura, ar putea fi chiar şi atacuri fizice, coeziunea socială va avea de suferit, extremiştii vor avea de câştigat, iar viitorul Europei va fi incert şi întunecat. Cu alte cuvinte, va fi haos.
Doar dacă se va păstra un anumit grad de decenţă, atunci ar putea exista o dezbatere şi alegeri reale, dar asta depinde de actuala clasă politică. Ea trebuie să îşi trateze adversarii populişti că pe nişte adulţi şi să reacţioneze cu calm la retorica şi acuzaţiile acestora, să încerce să nu escaladeze conflictul, consideră Michelson.
Amintim că preşedintele francez Francois Hollande a anunţat că nu va candida pentru un nou mandat la alegerile din acest an, iar sondajele de opinie o arată pe Marine Le Pen, şefa extremiştilor francezi, la cote ridicate de încredere.
Posibilitatea ca Le Pen să devină preşedinte îi nelinişteşte pe mulţi lideri de la Bruxelles, care cred că liderul Frontului Naţional ar putea promova dezintegrarea UE, relatează The Irish Times.
Totuşi, cancelarul german Angela Merkel va candida pentru al patrulea mandat la alegerile din acest an, iar unul dintre obiectivele sale este să îi ţină pe extremişti departe de putere.
Rămâne de văzut dacă politicienii de astăzi vor reuşi să atragă electoratul european sau dacă acesta va opta pentru populiştii care promit schimbări radicale, dar greu de realizat şi deseori dăunătoare.